Specialiștii în educație parentală au identificat 5 semne care sugerează că limitele tale cu adolescentul tău sunt nesănătoase – iar al treilea este atât de normalizat încât adesea nici nu ne dăm seama cât de dăunător poate fi.

Citește și Cercetare Stanford: Mamele ar trebui să se bucure atunci când copiii lor nu le mai ascultă! Scanările creierului lor au arătat motivul

Există limite care le pot împiedica dezvoltarea autonomiei 

Creșterea unui adolescent poate fi o experiență plină de suișuri și coborâșuri, lăsând părinții cu multe întrebări: cum comunici cu un adolescent care nu vrea să asculte? Cât de independent ar trebui să fie un adolescent? 

Psihologul Meredith Sjoberg, într-un interviu pentru HuffPost, a dezvăluit că există comportamente relativ normale care indică faptul că părinții pot avea limite nesănătoase cu adolescenții lor – limite care le pot împiedica dezvoltarea autonomiei atât de necesare.

SURSA FOTO: freepik.com @aaalll3110

#1 Îi reamintești constant adolescentului despre termenele limită

Prin intervenția constantă și reamintirea termenelor importante, a evenimentelor viitoare sau chiar a zilelor de naștere pe care nu ar trebui să le uite, părinții pot influența negativ capacitatea adolescenților de a înțelege consecințele propriilor acțiuni, spune Sjoberg.

În schimb, adolescenții trebuie să învețe ce se întâmplă atunci când predau o sarcină cu întârziere, uită ziua de naștere a unui prieten sau întârzie la un eveniment important, pentru a dobândi acea experiență directă și, sperăm, să învețe din ea.

Pe de altă parte, părinții ar trebui să recunoască și faptul că adolescentul lor ar putea fi mai capabil decât cred și că nu are nevoie deloc de aceste reamintiri!

#2 Comunici în locul copilului tău

Crystal Sandiford, director de consiliere universitară din New York, afirmă că părinții care devin „purtătorii de cuvânt” ai copilului lor nu doar că arată o „lipsă de încredere” în capacitatea acestuia de a comunica, dar îl privează și de ocazia de a învăța cum să-și exprime propriile idei.

Pe măsură ce cresc, adolescenții pot ajunge să se bazeze pe părinți pentru a gestiona situațiile de comunicare dificile, ceea ce nu este benefic nici pentru copil, nici pentru părinte.

În schimb, relaxează-ți controlul și lasă-l pe adolescentul tău să învețe cum să se descurce singur în astfel de situații, recomandă Sandiford.

#3 Rezolvi problemele adolescentului tău în locul lui

Este greu să-ți vezi adolescentul supărat. Fie că este vorba despre o ceartă cu prietenii, o despărțire sau o notă proastă la școală, poate fi tentant să încerci să rezolvi totul pentru ca lucrurile să revină la normal și copilul tău să fie din nou fericit.

Totuși, Sjoberg avertizează că, intervenind și oferind soluții, îți privezi adolescentul de ocazia de a-și dezvolta propriile abilități de rezolvare a problemelor.

„Dezvoltarea autonomiei merge mână în mână cu creșterea încrederii unui copil”, adaugă Sandiford.

#4 Ești prea implicat în temele lor școlare

Asemenea faptului că ar trebui evitată rezolvarea problemelor adolescentului în locul lui, la fel se întâmplă și cu implicarea excesivă în temele lor.

Scopul ar trebui să fie întotdeauna promovarea independenței în învățare, spun ambii experți. Deși oferirea unei mâini de ajutor este întotdeauna apreciată, este important să te retragi și să-l lași pe adolescent să descopere anumite lucruri singur.

„M-am gândit la asta și voi începe să te ajut să-ți dai seama ce trebuie să faci”, este o formulare recomandată de Sjoberg, la fel ca și „De ce crezi că ai nevoie acum?”

Implicându-ți copilul în acest mod, mai degrabă decât intervenind direct cu o soluție, îl ajuți să dezvolte abilități de gândire critică și de rezolvare a problemelor.

#5 Ești prea implicat în înscrierea la facultate a adolescentului tău

„Am observat părinți care încearcă să intervină în procesul de interviu al facultății, fie în persoană, fie virtual”, a declarat Deanna Dixon, decan de admitere la Smith College din Northampton, Massachusetts. Ea a adăugat că uneori părinții chiar întreabă „Când scriem eseul?”.

Aceasta, spune ea, „le ia elevilor inițiativa și îi descurajează să-și folosească propria voce în procesul de aplicare la universitate”.

În plus, acest comportament nu reflectă bine asupra studentului, deoarece universitățile pot ajunge să creadă sau să știe că acel student nu poate face față responsabilităților singur.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.