Vezi versiune Desktop
Țara în care copiii nu merg la școală până la 7 ani, nu au teme și totuși ajung printre cei mai inteligenți din lume. Secretul pe care părinții îl caută
Lecțiile simple și clare de ieri s-ar putea să nu mai fie valabile anul viitor sau chiar săptămâna viitoare. Părinții se pot simți copleșiți când încearcă să anticipeze ce abilități vor avea copiii lor nevoie pentru a deveni adulți competenți și empatici.
Ce ar trebui să facă un părinte bine intenționat? Care sunt lecțiile de parenting care contează cu adevărat pe termen lung?
Jurnaliștii Your Tango au întrebat numeroși specialiști în parenting, care au spus că legătura autentică cu copilul este cea mai eficientă cale pentru a crește copii care să prospere într-o lume incertă. Iată câteva sugestii pentru a începe.
Iată cele 8 abilități de parenting neglijate, dar de care copiii au cel mai mult nevoie, potrivit experților!
SURSA FOTO: freepik.com @Halinskyi Maksym
Un lucru pe care părinții îl uită adesea să-i învețe pe copii, în special în cazul băieților, este cum să vorbească despre emoțiile lor, spune Joanna Schroeder, expert în parenting și autoare a cărții Cum să vorbești cu băieții tăi.
Când copiii încep să aibă emoții puternice, noi îi îndemnăm să se liniștească sau să-și alunge sentimentele. În schimb, trebuie să îi ascultăm, să le oferim câteva minute pentru a se exprima și apoi să le repetăm ceea ce am înțeles, astfel încât să se simtă auziți.
Poți începe cu: „Stai puțin, vreau să mă asigur că am înțeles bine: ești supărat pentru că frații tăi nu vor să se joace jocul pe care îl vrei tu”.
Lasă-i să te corecteze dacă greșești.
După ce simt că îi asculți, explorează mai adânc sentimentele, dincolo de suprafață. Apoi încearcă ceva de genul: „Acum că înțeleg de ce ești supărat, mă întreb dacă nu cumva te simți și puțin exclus, pentru că acel joc este pentru copii mai mari și îți este greu să câștigi. Crezi că asta face parte din ce simți?”
Această abordare ajută copilul să privească situația dintr-o perspectivă mai largă și să găsească soluții. De exemplu, fiul tău poate explica fraților de ce este supărat, că se simte exclus și frustrat.
Ei ar putea fi mai înțelegători față de reacția lui decât dacă doar ar fi făcut crize sau ar fi țipat la ei. Aceasta este o abilitate de viață pe care mulți adulți ar fi beneficiat să o învețe în copilărie.
Psihologul american John Gottman, de la Institutul Gottman, recomandă să ajutăm copilul să denumească și să înțeleagă ce simte.
Când copiii pot recunoaște și numi corect emoțiile, sunt mai capabili să se regleze singuri, fără să fie copleșiți.
Folosește afirmații ca: „Simt că ești supărat” sau „Se pare că te doare ceva”. Evită să exprimi judecăți sau frustrare.
Uneori, copiii pot face sau spune lucruri greu de acceptat, iar emoțiile lor par iraționale. Încercă să te pui în pielea copilului tău, pune întrebări, încearcă să înțelegi și arată-i că îi susții și că ești alături de el în momentele dificile.
Copiii sunt obișnuiți să li se spună ce să facă, explică terapeuta familială Lianne Avila. Acest lucru îi face să simtă că nu pot lua decizii singuri. De aceea, creează-le oportunități să ia propriile decizii.
De exemplu, lasă copilul să aleagă ce vrea să mănânce la cină (în limite rezonabile). Permite-i să-și aleagă hainele pentru școală, chiar dacă nu sunt pe gustul tău.
Oferă-i opțiuni pentru activități, cum ar fi să decidă dacă vrea să meargă în parc după școală sau să se uite la un film acasă. Aceste mici alegeri îi vor întări încrederea în sine și sentimentul de autonomie.
Pentru avocata Jennifer Hargrave, o abilitate neglijată este să pregătim copilul pentru viață. Adesea, părinții de copii mici se concentrează exclusiv pe protecție. Dar, pe măsură ce copiii devin mai independenți, părinții trebuie să treacă de la protecție la împuternicire, ajutându-i să gestioneze viața.
Aceasta înseamnă să îi învățăm cum să facă față pierderii, durerii, iertării și tuturor sentimentelor incomode pe care le vor întâlni. Când copiii înțeleg că aceste emoții „incomode” și uneori dureroase sunt ocazii de creștere și trăire deplină a vieții, părinții îi pregătesc pentru o viață extraordinară.
SURSA FOTO: freepik.com @satura86
Una dintre cele mai neglijate abilități de parenting este să recunoaștem când copilul este pregătit să facă lucrurile singur, spune editorul și astrologul Aria Gmitter.
E greu, mai ales când iubești copilul și vrei să îi faci viața cât mai ușoară.
Dar de îndată ce copilul arată curiozitate să realizeze ceva singur, părintele trebuie să își pună „pălăria de profesor” și să îl învețe să fie autosuficient.
Totul începe de la vârste mici, când țin biberonul sau își pun hainele singuri. Bucuria copilului când reușește singur este neprețuită.
Cel mai mare dar pe care îl poți face copilului tău este să îl lași să facă tot ce poate cât mai curând posibil. Dacă pierzi acest moment, copilul va crede că independența este o opțiune, iar consecințele sunt două: va începe să te răzvrătească și va crede că tu trebuie să ai grijă de el toată viața.
Dacă însă îi dai responsabilități cu gândul că „așa este viața, copilul crește și este pregătit”, vei crește un copil care iubește să se descurce singur și va aprecia că l-ai lăsat.
Terapeuta dr. Gloria Brame spune că una dintre cele mai dificile lecții pentru părinți este să-și mențină calmul emoțional în prezența copiilor. Unii părinți sunt buni la asta, însă în casele cu probleme, adesea copiii asistă la certuri violente, amenințări cu divorțul sau agresiuni fizice.
Aceste situații nu sunt rare; în unele familii, certurile, înjurăturile, țipetele și violența sunt considerate „normale”. Adulții pot trece peste astfel de momente ca și cum nu s-ar fi întâmplat, dar copiii pot rămâne cu răni emoționale adânci.
Aceasta le zdruncină sentimentul de siguranță și încredere în părinți. Copiii au nevoie să vadă că părinții pot controla și regla comportamentul, altfel se tem că părinții se pot întoarce împotriva lor.
Ei au nevoie de stabilitate: dacă părinții se ceartă mereu, înseamnă că divorțul este inevitabil? Copiii se tem natural de abandon și instabilitate.
Mai mult, mulți copii cresc imitând modelul parental, perpetuând astfel ciclul abuzului. De aceea, autoreglarea părinților în prezența copiilor este importantă. Amândoi părinții trebuie să arate modele sănătoase de rezolvare a conflictelor, nu să se comporte ca niște copii necontrolați.
Autorul și asistentul social clinic Michele Weiner-Davis avertizează că mulți părinți nu înțeleg cât de important este ca copiii să învețe să gestioneze dezamăgirile. Pentru a evita insistențele, mulți părinți cedează prea ușor.
Chiar și când nu cedează, părinții adesea dau explicații lungi care declanșează un cerc vicios de insistențe și justificări. Uneori, un simplu „nu” este în interesul tuturor.
Terapeuta Caroline Maguire atrage atenția că un copil nu are încă înțelepciunea adultului. Are experiență limitată, iar perspectiva sa este restrânsă.
De aceea, copilul are nevoie de ajutor pentru a-și dezvolta înțelegerea vieții și pentru a-și forma o abordare sănătoasă față de orice situație.
Acceptând limitele copilului tău, ești părintele de care are nevoie. Numai așa îl poți ajuta să învețe, să crească și să devină un adult sănătos și fericit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Tranziția de la liceu la...
