Vezi versiune Desktop
România încearcă să rezolve „ecuația” educației de 35 de ani, dar cu fiecare modificare legislativă, pare să adauge tot mai multe necunoscute. Ce face Finlanda diferit și eficient?
Dislexia, cea mai frecventă tulburare de învățare, afectează aproximativ 10% din populația globală, iar simptomele sale apar de obicei în copilărie, fiind mai frecventă la băieți decât la fete.
Copiii cu dislexie întâmpină dificultăți în citirea, reproducerea sau înțelegerea textelor, indiferent de subiect.
Această cercetare arată că problemele sunt legate de talamusul vizual, o regiune a creierului care face legătura între ochi și cortexul cerebral, responsabil pentru gândire, memorie, vorbire și emoții.
Oamenii de știință au descoperit că persoanele cu dislexie prezintă modificări atât funcționale, cât și structurale în anumite zone ale talamusului vizual.
Citește și Cercetători de la Universitatea din Edinburgh: Dislexia și ADHD sunt legate genetic!
La Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și Creier Uman din Leipzig, Germania, cercetătorii au studiat talamusul vizual al persoanelor în viață într-un mod fără precedent.
Studiul, care a implicat analiza a 25 de persoane cu dislexie, „deschide calea pentru cercetări viitoare menite să ofere o înțelegere mai profundă a mecanismelor cerebrale care stau la baza dislexiei”, a declarat Katharina von Kriegstein, unul dintre autorii studiului și actual președinte al Neuroștiințelor Cognitive și Clinice la Universitatea Politehnică din Dresda.
Persoanele cu dislexie întâmpină dificultăți în citit și scris, dificultăți care apar inițial în școală și se manifestă ulterior la locul de muncă și în viața de zi cu zi.
SURSA FOTO: freepik.com @pressfoto
Aceste probleme nu sunt legate de capacitatea intelectuală sau creativă a individului.
De fapt, istoria ne arată că unii dintre cei mai mari intelectuali, cum ar fi Albert Einstein, cercetători precum Charles Darwin, scriitori de renume precum Agatha Christie sau muzicieni celebri precum Ludwig van Beethoven, au suferit de dislexie.
Christa Müller-Axt, colaborator în cadrul acestui studiu și cercetător asociat la Universitatea Politehnică din Dresda, susține că descoperirile „ar putea conduce la dezvoltarea unor noi tratamente și terapii” pentru persoanele care dezvoltă dislexie, indiferent de vârstă.
„Acest lucru ar putea deschide calea pentru tehnici neinvazive de neurostimulare, ca metodă terapeutică promițătoare pentru modularea activității acestor structuri cerebrale”, a adăugat Christa Müller-Axt, subliniind importanța localizării precise a zonelor cerebrale implicate în dislexie.
„Dacă ne concentrăm asupra acestei regiuni și îi modulăm activitatea, am putea într-adevăr ajuta aceste persoane în viitor.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sistemul educațional din...
Sistemul educațional din...
