Participanții la studiu au purtat senzori pentru a înregistra mișcarea lor zilnică timp de o săptămână, iar apoi au fost aduși în laborator în două ocazii diferite pentru a efectua o sarcină stresantă și una de control nestresantă. Concentrația de cortizol din saliva lor a fost măsurată pentru a evalua reacția lor la stres.

Rezultatele au arătat că micuții care au făcut mai mult de o oră de exerciții pe zi, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), au avut niveluri mai scăzute de cortizol în situația de stres în comparație cu cei mai puțin activi. Această diferență s-a menținut chiar și în cazul sarcinii de control, care era încă oarecum neliniștitoare pentru participanți.

Unul dintre autori, Manuel Hanke, a sugerat că acest efect ar putea fi legat de faptul că nivelul de cortizol crește în timpul exercițiilor fizice regulate, iar creierul învață să asocieze această creștere cu ceva pozitiv. Astfel, copiii care fac sport în mod regulat dezvoltă o reacție mai scăzută la stres în general. De asemenea, s-a menționat că această asociere pozitivă ar putea ajuta la prevenirea creșterii excesive a cortizolului în situații stresante, precum examenele.

Pe lângă măsurarea nivelului de cortizol din saliva participanților, cercetătorii au analizat și reacțiile cognitive la sarcina de stres prin înregistrarea undelor cerebrale cu ajutorul unei electroencefalograme (EEG). Echipa de cercetare intenționează să continue studiul pentru a evalua dacă activitatea fizică are, de asemenea, un impact asupra efectelor cognitive ale stresului.

Citește și David Popovici, mesaj pentru tineri: „Nu exista magie, exista doar muncă!”

Testul de stres social Trier pentru copii

Testul de stres social Trier pentru copii a fost utilizat în cadrul acestui studiu pentru a evalua reacția participanților la situații stresante. Testul a implicat mai multe etape, cu scopul de a testa abilitățile de adaptare la presiune socială.

În prima etapă a testului, participanții au fost provocați să citească o poveste deschisă și apoi li s-au acordat doar cinci minute pentru a se pregăti înainte de a prezenta restul poveștii în fața unui juriu. Ceea ce nu știau era că timpul de pregătire a fost deliberat scurt, ceea ce i-a forțat să își folosească notițele rapid, lăsându-i cu o provocare de a umple cinci minute în fața audienței, fără un material adecvat pregătit.

Această provocare a fost urmată de o sarcină aritmetică aparent simplă, în care participanții au fost solicitați să efectueze repetat scăderi de un număr de trei cifre cu o valoare specificată, într-o perioadă de cinci minute. Stresul asociat cu această sarcină a derivat în principal din erori, care au necesitat repornirea sarcinii de la început, generând frustrare și tensiune.

În contrast, în cadrul sarcinii de control, care a avut loc într-o altă sesiune, copiii au fost solicitați să citească o poveste și apoi să discute întrebări generale despre aceasta cu un cercetător, fără presiunea de a efectua sarcini complexe sau de a se prezenta în fața unui juriu.

Pe parcursul ambelor sesiuni, cercetătorii au colectat mostre de salivă în intervale regulate, înainte și după fiecare sarcină, pentru a măsura nivelurile de cortizol, furnizând astfel date importante cu privire la reacția biologică a participanților la situațiile de stres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.