Obiceiurile părinților care au crescut copii de succes, potrivit unui expert
Ești părinte și vrei să crești...
Știți care este unul dintre cele mai discutate subiecte de cercetare în psihologie în prezent?
Parentingul de tip elicopter!
Studiu după studiu demonstrează că acest stil parental este unul dintre cele mai dăunătoare lucruri pe care le poți face copilului tău.
Acesta este, probabil, motivul pentru care cartea Cum să crești un adult: eliberează-te de capcana supraparentalității și pregătește-ți copilul pentru succes, scrisă de fosta decană de la Stanford, Julie Lythcott-Haims, s-a vândut atât de bine.
În anii petrecuți la Stanford, autoarea a observat că studenții cu cele mai bune rezultate academice erau, de regulă, cei crescuți cu mai multă independență – chiar dacă asta a însemnat să învețe din propriile greșeli și eșecuri, notează Your Tango.
Surprinzător, ea a mai descoperit că elevii care s-au confruntat cu cele mai mari dificultăți școlare și probleme de sănătate mintală proveneau, de obicei, din familii cu părinți elicopter.
Dragi părinți, știu că intențiile voastre sunt bune. Știu că vreți să vă protejați copiii și să le oferiți cea mai bună viață posibilă. Însă, atunci când interveniți constant, controlați și supravegheați excesiv fiecare aspect al vieții lor, riscați să le faceți mai mult rău decât bine.
Iată câteva trăsături nesănătoase pe care le dezvoltă, ca adulți, copiii crescuți de părinți elicopter:
SURSA FOTO: freepik.com @delafuenteleonardo
Există un motiv pentru care, în majoritatea filmelor și basmelor Disney, părinții sunt adesea eliminați din poveste la început. Copiii au nevoie de independență.
Aceștia își dezvoltă puterea, încrederea și caracterul prin explorarea lumii pe cont propriu, învățând cum să interacționeze cu mediul înconjurător.
Prin căderi și eșecuri, învață să se ridice și să meargă mai departe. Literalmente.
Studiile realizate de Ellen Sandseter, profesor de educație timpurie la Colegiul Universitar Queen Maud din Trondheim, Norvegia, au arătat că cei care au petrecut mai mult timp explorând singuri înainte de vârsta de nouă ani sunt mult mai puțin predispuși să dezvolte probleme de anxietate și separare în viața adultă.
De asemenea, copiii care s-au rănit în timpul căzăturilor de la înălțimi între cinci și nouă ani au mai puține șanse să dezvolte teama de înălțimi la vârsta de 18 ani. Deși poate părea contraintuitiv, rănile minore și eșecurile copilăriei contribuie la creșterea încrederii de sine.
Aceste experiențe îi învață care sunt limitele lor și cum să facă față situațiilor înfricoșătoare. Învață să gestioneze riscurile (în loc să li se gestioneze riscurile în locul lor) și cum să fie rezilienți.
Știați că între 1980 și 1994, ratele astmului din SUA au crescut cu peste 75%, iar alergiile la copiii sub cinci ani au crescut cu 160%? Potrivit FDA, există o „perioadă critică postnatală a răspunsului imunitar”, care este perturbată de mediile casnice extrem de curate.
Mai mult decât atât, un studiu din 2014 publicat în Journal of Allergy and Clinical Immunology a arătat că micuții din Elveția și Germania care trăiau în ferme aveau un risc semnificativ mai mic de a dezvolta alergii și astm.
Părinții elicopter sunt adesea foarte preocupați de sănătatea copiilor lor, așa că își țin casele extrem de curate și nu ezită să umple poșetele, ghiozdanele și mașinile cu dezinfectante pentru mâini.
Însă expunerea la murdărie, praf, mucegai, plante și animale în copilărie nu este doar o distracție, ci o parte importantă a dezvoltării sistemului imunitar.
Când creați un mediu steril pentru copiii voștri, le creșteți riscul de a dezvolta boli și infecții atunci când intră în contact cu lumea reală.
Abilitățile slabe de gestionare a timpului liber sunt asociate cu aproape orice problemă gravă – depresie, anxietate, abuz de substanțe, dureri de spate, probleme digestive, obezitate și multe altele.
Iată ce trebuie să știi: abilitățile de petrecere a timpului liber și distracția sunt, de fapt, abilități.
Acestea trebuie învățate încă din copilărie. Trebuie să înveți ce îți place să faci în timpul liber și ce te face cu adevărat fericit. Însă dacă copilăria ta este plină de supraveghere constantă și activități programate, nu vei învăța niciodată să-ți dezvolți aceste abilități.
Chiar dacă copilul tău se distrează la antrenamente de baschet sau fotbal, asta nu înseamnă că învață să joace de fapt. El aleargă atunci când antrenorul îi spune, se oprește când aude fluierul.
Așadar, deși multe activități programate și supravegheate sunt o formă de joacă, ele nu sunt același lucru cu joaca liberă și nesupravegheată.
O copilărie lipsită de astfel de momente de libertate poate duce la o maturitate tristă și dependență de medicamente.
Atunci când „ajuți” și supraveghezi constant copilul, el învață că nu trebuie să încerce să rezolve singur conflictele sau problemele, deoarece tu ești mereu acolo să faci asta pentru el.
Copiii au nevoie de spațiu și independență pentru a-și dezvolta abilitățile sociale, emoționale și de comunicare.
Pentru că, din nou, abilitățile sociale, emoționale și de comunicare sunt exact atât: abilități.
Ne naștem capabili să le învățăm, dar nu ne naștem deja știind cum să le aplicăm.
Mai mult decât atât, dacă intervii de fiecare dată când copilul tău întâmpină o dificultate, îi împiedici să dezvolte reziliență și abilități de a face față provocărilor. Îi împiedici să învețe să asculte, să înțeleagă și să negocieze cu ceilalți.
Aceste abilități nu vor apărea brusc sau „magic” atunci când copilul va ajunge la liceu sau la facultate. Nu va putea, dintr-o dată, să comunice eficient cu un coleg dificil sau cu un șef supărat la vârsta adultă.
Aceste abilități sunt esențiale pentru a începe să învețe chiar acum.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Ești părinte și vrei să crești...
Ești părinte și vrei să crești...