Vezi versiune Desktop
Cum să le ofere părinții adolescenților forța de a depăși orice provocare: 5 strategii pentru construirea rezilienței!
Stima de sine este ca mobilierul de la Ikea – puțini părinți știu cum să o construiască corect, iar copiii riscă să se rănească din această cauză, notează Your Tango.
Oamenii de știință cred că fundația stimei de sine se formează încă din copilărie, în primii ani de viață, când creierul este în plină dezvoltare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Acesta este unul dintre motivele pentru care stima de sine scăzută pare să se perpetueze de la o generație la alta – copiii o moștenesc de la ambii părinți.
Adulții cu o stimă de sine fragilă tind să se concentreze mai mult pe propriile nesiguranțe decât pe nevoile emoționale ale copiilor lor.
Problema este că este mult mai ușor să construiești o stimă de sine sănătoasă în copilărie decât să o repari la maturitate.
Din acest motiv, este logic ca părinții să înceapă prin a-și ajuta copiii să-și dezvolte încrederea în sine, rupând astfel ciclul nesiguranțelor transmise din generație în generație.
Primul pas pe care trebuie să-l facă părinții este să-și depășească teama că vor crește copii egocentrici.
„Nu există o stimă de sine excesivă. Stima de sine vine din înțelegerea propriei valori și a lumii din jur”, explică psihiatrul dr. Lea Lis pentru Fatherly. „Nu poți avea o stimă de sine prea sănătoasă.”
Un studiu realizat de Asociația Americană de Psihologie (APA) a descoperit că stima de sine începe să se formeze încă de la vârsta de 5 ani.
În această perioadă, creierul copiilor începe să creeze tipare de gândire și comportament, cunoscute sub numele de scheme mentale.
Acestea sunt „pachete de informații acumulate și stocate în rețelele neuronale ale creierului pe termen lung”, explică Lis.
Experiențele și feedback-ul primit de copii modelează atât scheme pozitive, cât și negative.
Gânduri precum „Sunt inteligent”, „Sunt amabil” sau „Sunt capabil” se consolidează pe baza mesajelor primite din exterior. În schimb, schemele negative devin tot mai greu de corectat odată cu trecerea timpului.
Fiind la începutul dezvoltării lor cognitive, copiii absorb o cantitate enormă de informații din mediu.
Acest lucru face ca schemele lor mentale să fie flexibile, dar și fragile.
De aceea, mesajele pe care le primesc sunt extrem de importante – atât cele pozitive, cât și cele negative pot avea un impact major.
Stima de sine nu se construiește prin laude exagerate, ci prin laude corect direcționate. Părinții ar trebui să-i încurajeze pe copii nu doar atunci când reușesc, ci și atunci când încearcă și eșuează.
Unii părinți se tem că o stimă de sine ridicată poate duce la narcisism, însă studiile arată că narcisismul este, de fapt, o reacție la o stimă de sine scăzută.
Persoanele narcisiste își bazează valoarea personală doar pe reușite și au nevoie constantă de validare pentru a-și menține ego-ul fragil.
Așadar, problema nu este lauda în sine, ci modul în care este folosită.
Ideea de a crește copii puternici, care nu depind de validarea externă, se bazează pe dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Acești copii își cunosc valoarea, indiferent de circumstanțe.
Psihoterapeutul John Mathews consideră că un termen mai precis pentru „stimă de sine” ar fi „autoeficacitate” – adică încrederea în propria capacitate de a rezolva probleme și de a avea control asupra propriei vieți.
Mai degrabă decât să creștem copii care cred că sunt grozavi, ar trebui să ne concentrăm pe creșterea unor copii care își găsesc un scop și un sens în viață.
„Puteți ajuta un copil să-și dezvolte autoeficacitatea încurajându-l să găsească singur soluții la probleme”, explică Mathews. „În calitate de părinte, este esențial să lăudați eforturile copilului, indiferent de rezultat.”
https://media.parintisipitici.ro/image/202503/w1600/copiii-cu-o-stima-de-sine-scazuta-o-au-de-la-acest-tipar-de-parinti-conform-cercetarilor-trebuie-sa-si-depaseasca-teama-ca-ii-vor-creste-egocentrici-2_56367300.jpg
Cu alte cuvinte, un feedback pozitiv necondiționat este esențial, însă mulți părinți din generația actuală nu au fost crescuți astfel. Prin urmare, le este dificil să adopte acest model în relația cu propriii copii.
Un studiu APA din 2017 arată că părinții cu stimă de sine scăzută o transmit copiilor lor, chiar dacă încearcă să le ofere un feedback pozitiv.
Acest lucru se întâmplă deoarece copiii nu învață doar din ceea ce li se spune, ci mai ales din ceea ce observă la părinții lor.
Respectul de sine scăzut al unui părinte este dificil de corectat, pentru că, de-a lungul vieții, acesta a internalizat mesaje negative timp îndelungat.
Copiii simt aceste nesiguranțe și, în cele din urmă, ajung să creadă că nici ei nu sunt suficient de buni.
SURSA FOTO: freepik.com @Guillermo Spelucin
Așa cum, în cazul unei urgențe în avion, părinții trebuie să-și pună mai întâi propria mască de oxigen înainte de a-i ajuta pe copii, la fel trebuie să-și îngrijească propria stimă de sine înainte de a încerca să le clădească încrederea copiilor lor.
Acest proces poate fi dificil, mai ales pentru părinții epuizați, care simt că eșuează constant. Cu toate acestea, este importnat pentru a crește copii care se simt bine în pielea lor.
Dr. Lea Lis recomandă terapia cognitiv-comportamentală ca prim pas, alături de cartea Feeling Good: The New Mood Therapy de David D. Burns. Aceasta explică de ce este atât de greu să schimbăm percepțiile negative despre noi înșine, dar și de ce merită efortul.
„Copiii învață să privească lumea prin ochii îngrijitorilor lor”, avertizează Lis. „Dacă părinții sunt autocritici, temători sau neîncrezători, există șanse mari să transmită aceste trăsături și copiilor lor.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Elevii claselor a XII-a și a XIII-a se pregătesc pentru...
