Vezi versiune Desktop
Oana Moraru spune din ce clasă i se instalează copilului „sila de școală”: „Nu se manifestă încă, dar ea clocotește în interior, de-abia așteaptă să iasă la un moment dat”
Toleranța la frustrare este o abilitate importantă, care începe să se formeze încă din copilărie, dar care poate fi exersată și îmbunătățită și la vârsta adultă.
Dacă vrei să afli ce înseamnă mai exact frustrarea, ce presupune toleranța la frustrare și cum poți ajuta copilul să o dezvolte, îți propunem să descoperi în continuare cinci strategii eficiente, oferite de specialiștii bebesymas.com.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Frustrarea a fost definită de numeroși specialiști de-a lungul timpului.
De exemplu, Dollard (1939), citat în studiul realizat de Rita Antunes (2020), o descrie ca „orice obstacol care împiedică un individ să își atingă un anumit scop”.
La rândul său, Yates (1975) definește frustrarea ca fiind „o interferență care apare atunci când un individ se află într-o secvență comportamentală”.
Toleranța la frustrare, pe de altă parte, este abilitatea care ne ajută să facem față într-un mod sănătos situațiilor în care simțim neputință sau nemulțumire.
În cazul copiilor, frustrarea apare adesea atunci când adulții impun limite sau atunci când cei mici nu reușesc să obțină ceea ce își doresc.
Atunci când copiii nu știu să gestioneze frustrarea, de cele mai multe ori este pentru că nu reușesc să tolereze această emoție. Iar acest lucru le provoacă un mare disconfort.
Ca urmare, pot apărea comportamente precum crize de furie, răspunsuri obraznice, țipete sau agresivitate. De aceea, este important să-i învățăm strategii adaptative care să-i ajute să își regleze emoțiile și să își crească toleranța la frustrare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Lucrul cu toleranța la frustrare poate fi realizat prin joacă, prin dialog, prin predare, prin negociere... Important este să găsești metoda care funcționează cel mai bine pentru copilul tău.
Există însă câteva strategii cheie care te pot ajuta să începi:
Copiii trebuie să știe că ceea ce simt este firesc - de exemplu, furia este o emoție validă. Însă comportamentele prin care își exprimă acea furie (țipete, agresivitate, crize de furie) nu sunt întotdeauna acceptabile.
Prin urmare, este important să validăm emoția copilului, dar să stabilim limite clare în privința comportamentului. Astfel, îl învățăm că are voie să simtă și să exprime ceea ce simte, însă într-un mod adecvat.
Dincolo de validarea emoțiilor, este important să-l ajutăm pe copil să recunoască atunci când este frustrat.
Îl putem ghida să observe semnalele pe care i le transmite corpul: respirație accelerată, încordarea mușchilor, sentimentul de agitație sau dorința de a striga.
Conștientizarea acestor semnale este un prim pas important în gestionarea emoțiilor.
Adaptează limbajul la vârsta și nivelul de înțelegere al copilului.
Asigură-te că a înțeles limita (întreabă-l și clarifică eventualele neînțelegeri).
Laudă-l și încurajează-l atunci când respectă limitele sau când gestionează bine o situație frustrantă.
Menține consecvența: limitele trebuie să fie constante pentru a-i oferi siguranță și predictibilitate.
Un alt pas important este să-l ajuți pe copil să învețe cum să își regleze emoțiile. Nu e suficient să-i spui „Calmează-te!”. Are nevoie de instrumente concrete.
Îl poți învăța:
Să respire adânc și lent atunci când simte că se enervează.
Să numere până la 10 înainte să reacționeze.
Să folosească cuvinte pentru a spune ce simte („Sunt nervos pentru că...”).
Să se retragă într-un colț liniștit pentru câteva minute atunci când simte că furia îl copleșește.
Exersează aceste tehnici în momente de liniște, nu în mijlocul crizelor, ca să devină reflexe utile.
Copiii învață foarte mult prin imitație. Dacă tu, ca părinte, gestionezi bine frustrările și rămâi calm(ă) în situații dificile, copilul va învăța să facă la fel.
De asemenea:
Dă-i ocazia să aștepte, chiar dacă este tentant să îi oferi imediat ce cere.
Arată-i cum reacționezi tu când lucrurile nu merg cum vrei: verbalizează-ți procesul („Sunt un pic frustrat(ă), dar respir adânc și încerc din nou”).
Povestiți despre situații în care ați simțit frustrare și cum ați gestionat-o.
Lucrul asupra acestei abilități la copii aduce beneficii importante pentru dezvoltarea lor psihologică. În plus, îi ajută pe termen lung în toate aspectele vieții: personal, școlar, profesional și nu numai.
Printre principalele avantaje se numără:
Îi ajută să-și recunoască și să-și gestioneze mai bine emoțiile.
Sprijină procesul de auto-reglare emoțională.
Îmbunătățește capacitatea de adaptare la situații noi sau dificile.
Dezvoltă resurse valoroase, cum ar fi abilitatea de a se relaxa în momente de stres.
„Sădește idei bune în mintea copiilor, chiar dacă acum nu le înțeleg... Timpul se va ocupa să le descifreze și să le facă să înflorească în inimile lor” - Maria Montessori
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
