La fel cum depresia post-vacanță este discutată în cazul adulților de către profesioniști, și când vine vorba de copii situația este similară. 

Hole.com l-a întrebat pe dr. Manuel Antonio Fernández, medic neuropediatru, dacă există depresie post-vacanță la copii, iar răspunsul său este clar: „Absolut nu”.

„Depresia este o afecțiune gravă. Este o tulburare, o boală în care apar o serie de modificări ale mecanismelor cerebrale care reglează răspunsurile emoționale și starea de spirit. Este o situație complet involuntară, care necesită îngrijiri medicale și psihologice specializate”, explică el.

Asta nu înseamnă însă că, la fel ca adulții, copiii nu pot întâmpina dificultăți de adaptare la noile rutine aduse de reîntoarcerea la școală și încheierea vacanței. Ce se poate face în această privință?

Citește și Ce să facă părinții pentru a ajuta creierul copilului să se obișnuiască progresiv în noul an școlar. Avertismentul unui psiholog: „NU minimalizați temerile elevului!”

O adaptare care nu este întotdeauna ușoară

În timpul vacanței de vară, programele sunt relaxate, multe rutine sunt abandonate, iar obligațiile sunt mult mai puține. Revenirea la toate acestea poate fi dificilă.

„Există o stare de stres, anxietate sau am putea spune neliniște, care apare după vacanțe relativ lungi, de peste 3-4 săptămâni. Revenirea la muncă pentru adulți sau, în acest caz, la școală pentru copii poate fi dificil de asimilat”, explică specialistul.

Vestea bună este că simptomele sunt de obicei „ușoare și temporare”. De fapt, neuropediatrul subliniază că, fără intervenții speciale, doar revenind la tiparele și rutinele obișnuite din timpul școlii, situația se va rezolva de la sine.

Cu toate acestea, este important să fim atenți la disconfortul pe care îl poate manifesta copilul sau adolescentul. Cel mai frecvent semn sunt problemele de somn, adesea însoțite de „comportamente ce pot fi descrise ca iritabilitate”.

Realitatea este că „trecem de la o perioadă de mare activitate fizică, cu puține rutine și somn până târziu, la o situație aproape opusă. Trebuie să ne culcăm devreme pentru a ne trezi devreme și avem multe ore de stat în clasă”, explică dr. Manuel Antonio Fernández.

Vezi și Boreout sau burnout. Consecințele acestor fenomene asupra copilului. Ana-Maria Zamfir: „Pot duce la niște trăsături de personalitate nesănătoase pentru viitorul adult!” / VIDEO

Cel mai bun mod de a reveni la rutină

Deși aceste simptome sunt ușoare și temporare și se rezolvă pe măsură ce trec zilele, pentru a minimiza disconfortul, cel mai bine este să le prevenim. 

„Orice ține de rutină poate fi optimizat prin planificare. Sunt un susținător ferm al obiceiurilor și rutinelor, evident, al celor bune”, subliniază specialistul. Și clarifică: „Trebuie să fim extrem de atenți, în cel mai bun sens al cuvântului, la menținerea stabilității. Nu spun asta din capriciu sau dintr-o ideologie behavioristă, ci pe baza proceselor de funcționare și dezvoltare neurologică a creierului nostru, mai ales în copilărie”.

Creierului nu-i plac schimbările bruște; „are nevoie de stabilitate și adaptare”. Prin urmare, programele mai mult sau mai puțin constante în ceea ce privește rutinele de bază precum somnul, alimentația, trezirea și activitățile zilnice „ajută creierul să gestioneze mult mai bine aceste procese”.

Și ce se întâmplă dacă adaptarea durează mai mult?

Există diverse situații care pot întârzia adaptarea copilului sau adolescentului la noua rutină.

De exemplu, schimbarea etapei școlare, o nouă școală, o nouă clasă cu colegi diferiți... sau chiar circumstanțe familiale, precum mutarea într-un alt oraș, venirea pe lume a unui frate sau despărțirea părinților. Toate acestea pot face revenirea la ritmul școlii mai dificilă.

În astfel de cazuri, este important să fii atent la modul în care reacționează copilul și să observi dacă apar schimbări semnificative în obiceiurile de somn sau alimentație, dacă pare retras sau este foarte iritabil (copiii își pot exprima tristețea astfel).

Cu toate acestea, dr. Manuel Antonio Fernández subliniază că trebuie să avem încredere în capacitatea copiilor de a se adapta, care este mai mare decât cea a adulților: „Flexibilitatea creierului copiilor și adolescenților este mult mai mare decât cea a adulților”.

De asemenea, el punctează că, atunci când această perioadă de adaptare întâmpină dificultăți, trebuie analizat și rolul părinților: „Majoritatea cazurilor în care adaptarea întârzie se datorează mai degrabă responsabilității adulților, nu a copiilor. Dacă noi, părinții, ne străduim să urmăm aceste sfaturi și să menținem o stabilitate flexibilă în rutinele noastre, dar nu reușim, impactul negativ asupra copiilor va fi evident.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.