Copilul mănâncă pământ, hârtie, cretă sau gheață? Nu este o poftă, este PICA și este una dintre cele mai necunoscute tulburări ale copilăriei / FOTO: freepik.com @burregina

Dacă da, ar putea fi vorba de pica, o tulburare destul de rar întâlnită, dar care afectează un procent semnificativ de copii în timpul copilăriei lor timpurii, aproximativ între 10 și 32%. 

Citește și Sindromul Wendy: Când uiți de tine pentru a satisface nevoile copilului tău. Psiholog: „Femeile își asumă rolul de sacrificatoare, care se ocupă de toate”

Ce este sindromul pica la copii?

Ei bine, copiii sunt curioși și le place să exploreze lumea din jurul lor, iar uneori asta include și punerea de lucruri în gură. Dar pentru unii copii, acest obicei merge un pas mai departe - mănâncă lucruri care nu ar trebui să fie consumate deloc. Această practică este cunoscută sub numele de pica.

În lumea psihologiei, pica este considerată o tulburare de alimentație în care copilul consumă în mod constant substanțe care nu au nicio valoare nutritivă, cum ar fi murdăria, argila, pietrele, gheața, creioanele colorate sau alte obiecte necomestibile. Poate fi ușor de observat, trebuie doar să fii atent la comportamentul copilului tău și să vezi dacă mănâncă lucruri ciudate, chiar dacă i-ai explicat că nu ar trebui să facă acest lucru.

Cauza pica nu este întotdeauna clară, dar apare adesea la copiii cu probleme de dezvoltare precum autismul sau tulburările intelectuale. De asemenea, este mai frecventă la cei care trăiesc în condiții de sărăcie sau care au fost supuși abuzului. Studiile au arătat că poate fi legată și de deficiențe nutriționale sau de o sensibilitate senzorială mai mare la unii copii.

Vezi și Sindromul disexecutiv. Un specialist în educație arată cum îi afectează pe copii: „Întotdeauna le recomand părinților ASTA!”

Dincolo de ingerarea de substanțe necomestibile, celelalte semne de pica

SURSA FOTO: freepik.com @romeo22

Pe lângă consumul de substanțe necomestibile, există și alte semne care pot indica prezența pica. E important să reții că surprinderea copilului punând în gură obiecte neobișnuite, cum ar fi un creion colorat sau o bucată de hârtie, este o parte normală a explorării pentru copiii mici și nu neapărat un semn al unei tulburări. Cu toate acestea, dacă acest comportament persistă și devine regulat timp de mai mult de o lună, ar putea fi un motiv de îngrijorare.

Chiar dacă acestea nu sunt simptome directe ale tulburării, ci mai degrabă consecințe ale acesteia, ar trebui să fii atent și dacă copilul tău prezintă simptome precum stomac deranjat, sânge în scaun, dureri abdominale sau probleme intestinale, cum ar fi constipația sau diareea. Aceste semne pot fi rezultatul toxicității substanțelor pe care le-a consumat.

Pe termen lung, acumularea acestor substanțe toxice sau consumul de obiecte dure, cum ar fi pietrele, poate duce la leziuni dentare, blocarea sau ruptura intestinului, intoxicații cu metale grele sau infecții generalizate. Dacă observi aceste simptome, este important să consulți un medic cât mai curând posibil.

Citește și Sindromul „Copilului Împărat”. Aceste trei tipuri de educație pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran

5 strategii pentru a-ți ajuta copilul dacă are pica

Aici sunt câteva strategii care te pot ajuta să îți ajuți copilul dacă suferă de pica:

Supraveghează-l mereu: Copiii sunt maeștri în a face șotii când simt că nu sunt observați. Prin urmare, încearcă să îl supraveghezi mereu, mai ales atunci când sunteți departe de casă, unde riscul de a pune în gură lucruri ciudate este mai mare. Fii mereu atent sau măcar asigură-te că îl ai sub observație pentru a interveni rapid dacă este necesar. Dacă nu reușești să previi ingestia unei substanțe necomestibile, încurajează-l să o scuipe și, dacă este cazul, consultă medicul cât mai curând posibil.

Jucați-vă împreună: Copiii se simt în largul lor și învață mai mult atunci când se joacă cu părinții lor. Petrecerea timpului împreună poate să-i distragă de la dorința de a încerca obiecte necomestibile și îi poate încuraja să își canalizeze energia și curiozitatea în alte activități. Fă planuri pentru a vă juca împreună, fie în aer liber, fie acasă, și bucurați-vă de timpul petrecut împreună.

Asigură un mediu sigur: Îți poți face mediul de viață mai sigur pentru copilul tău prin depozitarea obiectelor potențial periculoase în locuri inaccesibile pentru el. De exemplu, dacă observi că îi place să mănânce cretă sau creioane colorate, asigură-te că acestea sunt depozitate într-un loc sigur și nu la îndemâna lui. Evită să ai cuburi de gheață în frigider dacă știi că îi place să le mestece și ia măsuri pentru a elimina alte tentații din jurul lui.

Promovează obiceiuri alimentare sănătoase: Încurajează consumul de alimente bogate în nutrienți, care să-i satisfacă nevoile nutriționale și să compenseze deficiențele asociate cu pica. Introduceți alimente variate în dieta lui, inclusiv fructe, legume, proteine și cereale integrale. Planifică aproximativ cinci mese pe zi pentru a-i asigura un aport adecvat de energie pe parcursul zilei.

Ajută-l să își controleze impulsurile: Vorbește cu copilul tău despre riscurile implicate în consumul de obiecte necomestibile și ajută-l să înțeleagă de ce este important să evite acest comportament. Oferă-i strategii pentru a-și controla impulsurile, cum ar fi să se oprească pentru o clipă și să gândească la alte lucruri pe care le-ar putea face în loc să mănânce obiecte străine. Dacă este mai mare, poți să-l înveți tehnici de relaxare sau exerciții de respirație care să-l ajute să-și stăpânească impulsurile.

În concluzie, fiți răbdători și perseverenți în încercarea de a ajuta copilul să depășească această dificultate. Dacă observi că problema persistă sau se agravează, este important să ceri sfatul unui medic sau al unui psiholog pentru a găsi soluții și suport adecvat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.