„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Scopul principal al vorbirii este realizarea comunicării. Din acest motiv este normal ca copiii să facă erori și simplificări ale limbajului în primii ani. Acest lucru se întâmplă deoarece scopul lor nu este să pronunțe sunetele perfect, ci să fie înțeles de adulții lor.
În ciuda acestui fapt, se pot aștepta progrese și că până la 4 sau 5 ani copilul se va face înțeles iar limbajul va fi unul satisfăcător.
Dacă în jurul vârstei de 4-5 ani copilul nu se face înțeles, atunci părinții pot să suspecteze că ceva nu este în regulă. Ce putem face în privința asta? Despre asta vom vorbi în cele ce urmează:
Prima întrebare care poate apărea în acest sens este următoarea: când ar trebui să-mi fac griji? Deși este adevărat că procesul de creștere al fiecărui copil este diferit, adevărul este că există câteva linii directoare care ne pot ajuta.
De exemplu, la 2 ani, părinții și tutorii ar trebui să înțeleagă cel puțin 50% din ceea ce spune copilul și 75% la 3 ani. În plus, până la vârsta de 4 ani, oricine ar trebui să poată înțelege practic tot ceea ce spune copilul. Acum, care ar putea fi motivele pentru care acest lucru nu se întâmplă?
Foto: Carolina Grabowska/ Pexels
După cum am spus, în timpul dezvoltării limbajului există procese fonologice tipice fiecărei vârste. Adică simplificări și alte erori aparente care fac parte din evoluția normală. Pe măsură ce cresc, copiii dobândesc noi foneme și combinații între ei, dar până când se întâmplă acest lucru, apar situații ca acestea:
- Omisiuni: sunt caracterizate prin absența unui anumit sunet. De exemplu, spuneți „cate” în loc de „carte”.
- Substituții: Un sunet greu de articulat este înlocuit cu unul mai ușor. De exemplu, în loc de „rățușcă” vor spune „lățușcă”.
- Asimilări: un segment este articulat cu caracteristicile fonetice ale altuia adiacent sau din apropiere. De exemplu, spuneți „nuna” în loc de „luna”.
Este obișnuit ca aceste procese să apară devreme. Cu toate acestea, ar trebui să înceapă să dispară între 3 și 5 ani. De aici, dacă mai apar un număr bun din aceste procese, ar fi considerată o tulburare care necesită evaluare.
Dacă, pe lângă un defect de pronunție a sunetelor apar deficiențe la nivel morfologic (structura internă a cuvintelor) și sintactic (construcția propoziției), ne-am putea confrunta cu o simplă întârziere a limbajului.
În cele mai multe cazuri, când un copil nu se face înțeles când vorbește, de obicei se datorează dislaliei. Acest termen se referă la o alterare a articulației vorbirii care duce la dificultăți în reproducerea unui fonem.
Foto: Pixabay/ Pexels
Dacă copilul tău nu este inteligibil atunci când vorbește este important să contactați un logoped care să vă evalueze situația, să găsească cauzele și să vă propună intervenția cea mai potrivită.
Uneori va fi suficient să așteptați ca discuția să evolueze natural, dar poate fi și important să o susțineți cu o serie de îndrumări și exerciții.
Încurajarea vorbirii acasă prin jocuri, cântece, lectură și conversații va fi foarte pozitivă. În plus, poate fi necesar să inversați anumite obiceiuri, să implementați exerciții specifice pentru buze și limbi și alte intervenții pe care logopedul dumneavoastră le va planifica și aplica.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...