Fotografie de la Gustavo Fring: Pexels

”Cum a decurs școala ?”; "Bine".

Conversația clasică părinte-copil de la sfârșitul zilei, în majoritatea cazurilor, deseori nu depășește acest nivel. Ceva care uneori îi îngrijorează pe adulți: se tem că micuțul ascunde ceva sau, pur și simplu, suferă.

Și totuși, părinții pot fi liniștiți: nu este un act de ostilitate față de ei și nici un semn că ceva nu este în regulă în clasă.

În primul rând copiii, în special cei mai mici, nu sunt analitici și când sunt întrebați „Ce ai făcut astăzi la grădiniță? ” ei răspund simplu „M-am jucat” pentru că – din punctul lor de vedere – este cel mai complet și satisfăcător răspuns.

În școala elementară, totuși, ei continuă să răspundă în monosilabe pur și simplu pentru că nu știu cu adevărat ce să spună sau pot decide să omite lucruri care îi privesc doar pe ei: este vârsta la care descoperă că au un anumit control asupra unei realități pe care părinții lor nu o văd și, pe bună dreptate, îl folosesc.

Așa că aleg să aibă secretele lor: profesorul avea o fustă foarte urâtă care îi făcea pe toată lumea să râdă, doi colegi de clasă s-au îndrăgostit sau portarul s-a certat cu directorul și așa mai departe. Până la urmă, pentru ei, viața de clasă, cu relațiile ei, contează foarte mult. Mult mai mult decât lecția de geometrie.

Fiți atenți, totuși, acest lucru nu înseamnă că părinții ar trebui să înceteze să mai pună întrebarea fatidică „Cum a fost azi?”. Copiii s-ar putea simți prost din cauza asta pentru că trebuie să știe că părinții lor se gândesc la ei chiar și atunci când sunt departe și sunt interesați de viața lor. Până la urmă, în relația părinte-copil, la această vârstă, întrebarea contează mai mult decât răspunsul.

Daca totuși, în același timp, simți nevoia să-i stimulezi pe copii să vorbească mai mult despre ei înșiși, trebuie în primul rând să pleci de la tine.

De exemplu, profitând de cină pentru a spune ceva despre ziua ta. Nu este nevoie să intri în detalii, ci încearcă să fii primul care spune ce s-a întâmplat la birou, un episod amuzant, o ceartă cu un coleg sau un client care a sosit târziu.

În primul rând, asta învață, prin fapte, că relațiile se cultivă și cu cuvinte, că este frumos să împărtășești părți din tine cu cei care te iubesc. Și atunci poate fi punctul de plecare ideal pentru a întreba, la final, dacă s-a întâmplat ceva amuzant sau ciudat și la școală. Sau să încerci să pui întrebări diferite, cum ar fi: „Cum s-a îmbrăcat profesorul azi?”, „Ai ieșit în grădină în pauză? A fost soare?". Este un alt mod de a-l stimula să povestească.

Cel mai puțin potrivit moment pentru a pune întrebări

Nu există reguli care să se aplice tuturor, dar, în general, niciodată imediat după școală pentru că cel mic este obosit, vrea să se gândească la alte lucruri și nu prea vrea să vorbească. Este mai bine să o amâni până la ora cinei. Și, dacă copilul răspunde în monosilabe, în loc să insiști, întreabă-l: „Nu vrei să spui povestea acum? Ok, hai să vorbim când vrei.” Și lăsați-l liber să aleagă.

Oricum, astăzi, tot ce se întâmplă în clasă nu mai este un mister, între registrul electronic și grupurile WhatsApp. Părintele care este ușor anxios se liniștește atunci când poate folosi aceste instrumente. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.