Vezi versiune Desktop
De la fiică subprotejată la mamă supraprotectoare: 10 semne care îți arată că ai dus protecția prea departe
Părinții pun multe așteptări, vise, planuri și obiective asupra copiilor lor. Fără să ne dăm seama însă că uneori toate acestea devin pentru ei o obligație, o impunere a unor moduri de a fi de adoptat. Din acest motiv, este important ca părinții să reflecteze asupra modului în care așteptările sociale și familiale influențează educația copiilor lor.
Aceste așteptări determină de multe ori, într-o măsură mai mare sau mai mică, posibilitatea de a-și construi propriul plan de viață și de a alege liber modul în care copiii noștri își doresc să fie fericiți. Vom încerca să facem lumină asupra modului în care așteptările sociale și familiale influențează educația.
Atât societatea, cât și religia, cât și familia însăși, stabilesc și transmit din generație în generație, în mod explicit și implicit, multe așteptări. Acestea se manifestă prin obligații, valori, moduri de a fi, de a gândi și de a se comporta care sunt general acceptate de marea majoritate și sunt, la prima vedere, incontestabile.
Cu toate acestea, la un anumit moment sau etapă a vieții, se poate întâmpla ca așteptările sociale și familiale să intre în contradicție cu personalitatea și scopurile persoanei.
Foto: Johannes Plenio/ Pexels
Încercăm în toate modurile să satisfacem aceste așteptări, dar doar ca o fațadă care ascunde sentimente, opinii și gânduri care nu au nimic de-a face cu ceea ce ne dorim cu adevărat.
Prin urmare, dacă anumite așteptări sociale și familiale sunt sau nu încălcate va depinde de fiecare persoană și de opțiunile, condițiile, posibilitățile și capacitățile acesteia.
Nevoia de a fi noi înșine este fundamentală într-o lume plină de coduri și valori care ne determină uneori să acționăm ca marea majoritate a oamenilor, chiar dacă nu ne dorim sau nu o împărtășim. Există chiar și credințe care nu au nici un suport sau justificare, rațională sau emoțională, cărora totuși ne supunem.
Așteptările pot afecta toate domeniile, de la cele mai superficiale la cele mai existențiale. Ele sunt însoțite de o puternică componentă emoțională deoarece, aproape întotdeauna, sunt asociate cu persoane și relații de o anumită importanță. Din păcate, atunci când se transformă în obligații, se amestecă în construirea identității cuiva.
Pentru copii, așteptările familiei implică nu doar obligația sau datoria de a face sau de a fi ceva care să îi mulțumească pe părinți, ci devin adevărate obstacole în construcția personalității și identității. Acest lucru se datorează faptului că implică compromisuri la nivel rațional și implică costuri și uzură la nivel emoțional, relațional și afectiv.
Deci, în termeni mai practici, am putea spune că așteptările influențează educația copiilor noștri, generând:
- Frustrare cauzată de contradicția dintre ceea ce doresc să fie sau să facă în interior și ceea ce știu că părinții lor le-ar dori să fie.
- Sentimente de vinovăție sau o povară asupra conștiinței pentru a simți sau a gândi într-un mod diferit de cel al unității familiale.
- Lene, disconfort sau tristețe când devii conștient de faptul că nu ești în liber să alegi să-ți urmezi visurile pentru că nu este ceva acceptat în familie.
Foto: Anastasija Tribbiani/ Pexels
- Senzație de respingere, mai mult sau mai puțin inconștientă, față de membrii familiei. Acesta este produsul obligației de a îndeplini așteptări, mai mult sau mai puțin latente, care nu sunt împărtășite.
- Reacții furioase atunci când cineva percepe nevoia de a-și abandona visele pentru a se simți aprobat și acceptat de familie.
- Atitudini rebele împotriva dezaprobării și neînțelegerii părinților cu privire la felurile de îmbrăcare, gusturile sau hobby-urile cuiva.
Părinții nu sunt adesea conștienți de influența așteptărilor asupra personalității copiilor lor. Cu toate acestea, dacă vrem cu adevărat fericirea lor și dacă vrem ca ei să fie liberi și fericiți în viitor, trebuie să-i lăsăm să fie ceea ce își doresc.
Provocarea părinților în creșterea copiilor nu este aceea de a-i împovăra cu așteptări, ci de a avea încredere în ei și de a-i educa să fie oameni buni, indiferent de ceea ce studiază sau de cine aleg să iubească.
De fapt, contestarea și abandonarea moștenirii și tradițiilor familiei, punerea în pericol a valorilor și ideologiilor, nu este o crimă, ci un strigăt pentru libertate.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
