Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
În multe familii, momentul temelor poate deveni o adevărată provocare. Totuși, acest proces îi poate apropia pe părinți și copii, oferindu-le ocazia să lucreze împreună la o problemă comună.
Iată recomandările psihologului Aurelia Callet, citate de parents.fr, pentru a stabili o rutină eficientă, a crea un mediu favorabil învățării și a promova autonomia, precum și o comunicare deschisă în cadrul familiei.
După o zi de școală de câteva ore, din care cea mai mare parte este petrecută stând, nu ar trebui să înceapă temele imediat!
Copiii au nevoie de o gustare și de un moment de decompresie, dacă este posibil în aer liber.
Așadar, petrecem cel puțin 30 de minute în parc sau în grădină pentru a-i lăsa să se joace în voie.
Conceptul de timp este încă dificil de înțeles pentru cei mici, așa că putem să-i ajutăm cu un sfat simplu: desenăm programul serii sub formă de dreptunghi.
În stânga sus scriem ora 16:30, iar în dreapta jos 20:30, notând în interior tot ce avem de făcut: gustare, joacă, teme, baie, desen animat, cină, poveste etc.
Folosim un cod de culori pentru a diferenția sarcinile obligatorii de cele opționale. Explicăm copilului că, cu cât petrece mai mult timp pe sarcinile obligatorii, cu atât va rămâne mai puțin timp pentru cele opționale!
Un alt instrument util este cronometrul, care îi ajută pe copii să vizualizeze clar trecerea timpului.
Să recunoaștem, și noi, părinții, devenim tensionați în timpul temelor, ceea ce nu ajută copiii să fie calmi. În loc să ne stresăm din cauza altor responsabilități, putem amâna temele cu 15 minute pentru a rezolva mai întâi ce este urgent.
Dacă tensiunile noastre provin din experiențe negative cu școala sau așteptări prea mari, este important să facem un pas înapoi și să realizăm că ei sunt ei, iar noi suntem noi.
Și, bineînțeles, apelăm la celălalt părinte dacă simțim că ne pierdem cumpătul și spunem lucruri nepotrivite, cum ar fi: „ce nu înțelegi? Nu e complicat!”
Aceasta poate fi afișată deasupra biroului copilului și reamintește lucrurile esențiale: pregătirea rechizitelor, verificarea cărților și caietelor, pregătirea pentru ziua următoare etc.
Este important să-l învățăm pe copil să verifice dacă are toate materialele necesare înainte de a începe temele.
Astfel, evităm frustrările cauzate de un pix uscat sau o foaie ruptă.
Începem prin deschiderea caietului și așezarea acestuia în centrul biroului. Cărțile necesare sunt plasate în stânga, iar sarcinile mai dificile sunt abordate primele.
După fiecare sarcină finalizată, bifăm în jurnal.
Ideal este ca, dacă avem spațiu, copilul să fie la biroul său, într-un mediu liniștit. Chiar și la 6 ani, obiceiul de a lucra singur începe să se formeze.
Liniștea din camera lui este de preferat zgomotului din bucătărie sau sufragerie.
Dacă copilul are probleme de concentrare, putem folosi o metodă simplă: două borcane goale, unul umplut cu paste.
De fiecare dată când copilul se distrage, punem o pastă în celălalt borcan. Dacă borcanul se umple rapid, putem lua în considerare consultarea unui specialist.
Pauzele scurte sunt esențiale. Ieșitul la o gură de aer, mâncatul unui fruct sau doar privitul pe fereastră ajută copilul să-și recapete concentrarea.
Dacă copilul preferă să învețe poezii stând pe covor sau pe leagăn, îl lăsăm să facă asta, atâta timp cât nu este vorba de activități scrise.
Uneori, există factori de stres ascunși în spatele dificultăților legate de teme. O zi proastă la școală, o notă mică sau anticiparea unui test dificil pot fi cauze.
Este important să discutăm despre aceste probleme și să ne încurajăm copiii să facă tot posibilul, fără a pune presiune excesivă pe rezultate.
Fiecare copil are propriul stil de învățare. Unii preferă să scrie, alții să învețe oral. Identificarea acestor preferințe îi ajută să adopte metode de studiu eficiente, cum ar fi realizarea de fișe, hărți mentale sau înregistrarea vocii.
Autonomia în realizarea temelor nu este diferită de autonomia în alte activități zilnice. Este un obiectiv general în educație.
Prin promovarea autonomiei, copilul învață să se descurce singur, reducând astfel dependența de noi și permițându-ne să ne bucurăm de momente de liniște.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
