Vezi versiune Desktop
Cele mai frecvente comportamente ale părinților care îi fac pe copii să se simtă neiubiți. Ce spun psihologii despre aceste greșeli comune?
Comunicarea simplă și directă între oameni, prin vorbire sau exprimare orală, a fost întotdeauna fundația relaționării umane și a progresului societății. De la începuturile sale rare și primitive, limbajul uman s-a dezvoltat într-o formă complexă și bogată, oferindu-ne posibilitatea de a transmite idei, emoții și cunoștințe într-un mod extraordinar de variat și detaliat. Această evoluție continuă a limbajului a fost un factor esențial în avansul umanității de-a lungul timpului, facilitând colaborarea, înțelegerea și progresul într-o varietate de domenii.
Bâlbâiala, o tulburare de vorbire care poate afecta fluiditatea discursului, este o preocupare frecventă în rândul copiilor. Această condiție se manifestă prin repetarea monosilabelor sau prin blocaje la începutul cuvintelor, deși cei afectați cunosc cuvintele pe care doresc să le spună.
În copilărie, bâlbâiala este adesea întâlnită și poate apărea în mod sporadic sau temporar, de obicei în situații de stres, anxietate sau competiție. Mulți copii se confruntă cu această dificultate atunci când încearcă să exprime idei înainte de a formula cuvintele corespunzătoare, în timp ce alții pot întâmpina dificultăți doar la anumite silabe sau sunete. De asemenea, bâlbâiala poate fi rezultatul unei capacități de limbaj încă nedezvoltate complet.
În majoritatea cazurilor, bâlbâiala în copilărie se estompează odată cu înaintarea în vârstă și cu diminuarea factorilor de stres și oboseală. Cu toate acestea, în unele situații, această dificultate poate persista până la vârsta adultă, mai ales în cazurile care sunt mai severe sau mai prelungite în timp.
Simptomele bâlbâirii la un copil sunt variate și pot include dificultate în a începe anumite cuvinte, repetarea silabelor inițiale sau utilizarea unor cuvinte suplimentare pentru a facilita pronunția. De asemenea, copiii bâlbâiți pot prezenta frică de a vorbi și anxietate, fiind deseori grăbiți sau nervoși în timpul exprimării ideilor sau opinii lor.
Efectele secundare ale bâlbâirii pot fi profunde și pot afecta încrederea și relaționarea socială a copilului. Acestea includ riscul de a deveni subiectul ridicolului sau de a simți presiunea de a termina propozițiile. De asemenea, uneori, pot apărea și ticuri faciale, tremurul buzelor, clipirea excesivă și o stima de sine scăzută. Este important să fim conștienți de aceste efecte și să oferim sprijin și încurajare copiilor care se confruntă cu bâlbâiala.
Momentul în care bâlbâiala devine o problemă necesită o atenție specială și evaluare medicală adecvată. Între vârstele de doi și cinci ani, este destul de comun ca mulți copii să se confrunte cu bâlbâiala în mod ocazional, iar în majoritatea cazurilor aceasta dispare treptat.
Cu toate acestea, dacă bâlbâiala persistă și devine mai frecventă sau mai severă pe măsură ce copilul crește, este recomandat să căutăm ajutorul unui medic pediatru sau al unui logoped. Logopedul este specialistul în problemele de vorbire și limbaj și poate oferi evaluări și intervenții adecvate pentru a aborda această dificultate.
Este important să luăm în considerare consultația la logoped atunci când bâlbâiala persistă timp de mai mult de șase luni, când afectează performanțele școlare ale copilului, relațiile sociale și capacitatea sa de comunicare eficientă. Prin intervenții timpurii și adecvate, putem ajuta copiii să depășească această problemă și să-și dezvolte abilitățile de vorbire și comunicare în mod sănătos și eficient.
Pentru a-i ajuta pe copiii care se confruntă cu bâlbâiala, este esențial să adoptăm abordări încurajatoare și pline de înțelegere. Iată câteva modalități de a sprijini copilul în această dificultate:
Acceptă-l și nu-l presa: Este important să îl accepți pe copilul tău așa cum este și să eviți să îl presezi sau să îl critici pentru dificultățile sale de vorbire.
Oferă educație pozitivă: Încurajează eforturile copilului și laudă-l când se străduiește să comunice. Evită critica și oferă-i feedback pozitiv pentru progresele sale.
Ignoră problema cât poți: În multe situații, ignorarea bâlbâielii poate reduce anxietatea copilului și poate încuraja o comunicare mai fluentă și relaxată.
Vorbește întotdeauna cu răbdare: În timp ce interacționezi cu copilul, vorbește încet și așteaptă cu răbdare să își termine cuvintele. Evită să-l întrerupi sau să îi termini propozițiile.
În prezent, nu există niciun medicament sau substanță care să fie recunoscută ca fiind eficientă în tratarea bâlbâielii. Cu toate acestea, există diferite metode terapeutice care pot ajuta la gestionarea și îmbunătățirea acestei afecțiuni.
Terapiile logopedice, conduse de un logoped specializat în tulburări de vorbire, sunt considerate una dintre cele mai eficiente modalități de tratament. Aceste terapii se concentrează pe îmbunătățirea controlului și fluidității vorbirii, precum și pe dezvoltarea încrederii și a abilităților de comunicare.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală poate fi, de asemenea, utilă în gestionarea anxietății și a stresului asociate cu bâlbâiala, oferind copilului strategii pentru gestionarea emoțiilor și a situațiilor dificile de vorbire.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
