Cum să crești un copil care își înțelege punctele forte și slăbiciunile. Psiholog: „Micuții tind să vorbească de parcă ar fi buni la orice” FOTO: freepik.com

Părinții sunt de obicei participanți la bucla de feedback pozitiv, complimentând copiii pentru eforturile lor. Drept urmare, copiii mici tind să creadă că sunt buni la toate, ceea ce este perfect pentru locul în care se află în procesul de dezvoltare. Dar îi lasă pe unii părinți să se întrebe cum și când să promoveze conștiința de sine, care în cele din urmă îi va duce pe copii să-și înțeleagă punctele forte și punctele slabe.

„Pentru majoritatea copiilor, este un proces gradual”, spune psihologul, cercetătorul și autoarea Ellen Braaten. Deși copiii învață aceste abilități în timp, Braaten spune că abia la începutul adolescenței au maturitatea cognitivă și emoțională necesară pentru conștientizarea de sine a ceea ce sunt. Dar există câteva strategii de care părinții pot ține cont atunci când copiii lor sunt mai mici pentru a pune bazele unei conștiințe sănătoase de sine pe măsură ce copiii cresc.

Citește și Toți copiii mint, dar cu aceste 3 trucuri de parenting vor minți mult mai puțin. Psiholog: „Scopul final este ca micuții să devină persoane de încredere”

Concentrați-vă pe ceea ce se bucură copiii

Este normal ca părinții să folosească expresii automate ca răspuns la cele mai frecvente cuvinte ale copiilor lor. Cu toate acestea, „bravo” sau „drăguț” sunt adesea cuvinte alese atunci când copiii prezintă un truc pe care l-au învățat sau o creație pe care au făcut-o. Deși acest gen de răspunsuri poate părea o alternativă preferabilă la adevărul crud și cinic - cum ar fi că desenul lor al câinelui arată mai degrabă ca un jackalope decât ca un câine - această modalitate de evaluare bazată pe rezultate nu este cea mai indicată pentru dezvoltarea conștiinței de sine la copii.

„Copiii mai mici tind să vorbească de parcă ar fi buni la orice. Cu toate acestea, ceea ce ei încearcă să comunice atunci când afirmă că sunt buni la ceva este că au experimentat plăcere sau bucurie în activitate”, explică Braaten.

Răspunsurile precum „îmi place cât de mult îți place să cânți” sau „ai depus mult efort în acea pictură” sunt mai adecvate, deoarece pun accentul pe procesul de participare la activitate în loc să se concentreze exclusiv asupra rezultatului final. Astfel de răspunsuri construiesc o mentalitate bazată pe satisfacție personală, în detrimentul obținerii de rezultate, și pot încuraja copiii să continue să se implice în activități care îi pasionează, chiar dacă acestea sunt dificile sau nu sunt imediat foarte buni în ele.

„Pentru copii, dorim să lege bucuria lor de activitatea în sine, mai degrabă decât să dezvolte o voce interioară care spune: 'Sunt bun la asta' sau 'Nu sunt bun la asta'. Ei ar putea să descopere bucurie în ceea ce este pentru ei un domeniu dificil și noi dorim să le întărim perseverența”, adaugă Braaten.

În viziunea sa, cineva care poate face o autoevaluare completă nu numai că recunoaște în ce domenii este priceput, ci poate și să spună: „Nu sunt bun la asta, dar vreau să încerc oricum”. Părinții pot avea bune intenții când încurajează copiii să se implice în activități în care sunt talentați, dorindu-și succesul pentru ei. Cu toate acestea, este la fel de important să le permită să se bucure de activități la care nu sunt neapărat excelenți, pur și simplu pentru că le aduc bucurie și distracție.

Recunoașterea trăsăturilor de caracter pozitive la copii

Punctele forte nu se rezumă doar la abilități și talent, ci includ și virtuți și trăsături de caracter. Adesea, copiii nu sunt conștienți de aceste aspecte ale personalității lor, așa că responsabilitatea cade asupra părinților de a fi atenți și de a sublinia momentele în care copiii lor manifestă calități pozitive de caracter.

Cu toate că unele trăsături de caracter sunt înclinate natural în unele direcții, Ellen Braaten subliniază faptul că micuții explorează în mod constant diferite modalități de a interacționa cu ceilalți. Este important ca ei să fie deschiși la ideea că pot manifesta o varietate de trăsături de caracter, mai ales când sunt tineri și flexibili în dezvoltare, deoarece punctele forte devin mai stabile pe măsură ce cresc.

„E important ca micuții, în special cei care nu se evidențiază în sport sau în școală, să dezvolte și să aprecieze trăsăturile lor de caracter”, explică ea. „În calitate de adulți, avem responsabilitatea de a folosi un limbaj care să depășească afirmațiile generale despre copii și să ne concentrăm asupra modului în care îi vedem aplicând acele trăsături”.

Cu siguranță, este benefic să le spui copiilor că apreciezi cât de amabili și iubitori sunt. Cu toate acestea, sublinierea modului în care au ajutat un bunic să realizeze ceva considerat imposibil sau au manifestat bunăvoință față de un animal de companie al familiei, făcând lucruri precum umplerea castronului cu apă fără a fi nevoiți să li se ceară, are un impact semnificativ. Acest lucru oferă un model de comportament care demonstrează în mod concret ce înseamnă cu adevărat bunătatea.

Vezi și Aceasta este consecința în viața de adult pentru un copil care nu se dezvoltă emoțional în copilărie

Nu te lăsa prea prins de dorințele tale pentru copilul tău

Imaginați-vă că grădinița la care merge copilul este recunoscută pentru a avea cel mai talentat jucător de fotbal din clasa lor. Cu entuziasm, îl implicați în echipe solide, investiți în tabere specializate și îl duceți la turnee în fiecare weekend. Eforturile se concretizează pe măsură ce copilul devine tot mai priceput în acest sport. Începeți să visați că va excela în liceu și poate chiar să primească o bursă pentru a juca fotbal la colegiu. Și apoi, copilul decide că urăște fotbalul.

„Aici este locul în care poate apărea dificultatea pentru copii”, explică Braaten. „Uneori, ceea ce fac cu adevărat bine poate deveni o povară. Prin urmare, este important să vă asigurați că evaluarea se concentrează cu precizie pe ceea ce aduce satisfacție copilului, nu doar pe ceea ce vă aduce plăcere și care confirmă propriile voastre dorințe cu privire la performanța sa într-un anumit domeniu”.

Provocarea pentru părinți în astfel de situații este să asculte copiii fără a-i pune sub presiune, chiar dacă această presiune este neintenționată. „Ești talentat la vioară, dar se pare că nu îți place. Spune-mi mai multe despre asta”, este o abordare mai sănătoasă decât „De ce nu mai vrei să cânți la vioară? Ești atât de talentat la asta!”

„Ca părinți, nu ar trebui să împingem dorințele și visurile noastre nerealizate asupra copiilor noștri. Ei au nevoie de validare pentru ceea ce simt că sunt buni, dar nu neapărat să le placă acel lucru, astfel încât să nu se simtă că dezamăgesc adulții”, subliniază Braaten. 

Puneți întrebări care deschid discuții 

Realitatea este că părinții adesea nu reușesc să afle multe despre activitățile la care participă copiii lor odată ce aceștia încep să meargă la școală. Încercarea de a obține informații despre ce le-a plăcut cel mai mult în ziua de școală, fără să obții răspunsuri în afară de „prânz” și „pauză”, poate părea o provocare imposibilă.

Ellen Braaten a constatat că, în cazul copiilor mai mici, adresarea de întrebări mai indirecte poate oferi părinților o mai bună înțelegere a experiențelor lor școlare. Aceste întrebări pot ajuta la extragerea informațiilor despre ce au făcut copiii în acea zi, ce au apreciat și unde au avut succes.

„În special cu copiii de școală elementară, întrebările deschise pot fi mai eficiente decât întrebările axate pe activități individuale. De exemplu, puteți întreba: "Ce s-a întâmplat astăzi în clasă?" sau "A fost cineva în clasă care ți-ai fi dorit să fii în locul lor pentru activitățile de astăzi?"”, explică ea.

De asemenea, nu este întotdeauna eficient să ceri copilului să descrie imediat după școală ceea ce s-a întâmplat. La fel cum adulții nu vor întotdeauna să discute imediat despre ziua de lucru la sosirea acasă, copiii pot avea nevoie de timp pentru a se relaxa și a face trecerea la un alt mediu. Cu toate acestea, părinții pot găsi modalități de a facilita o reflecție mai târzie care îi ajută să înțeleagă ce au apreciat în timpul zilei lor și la ce au simțit că au excelat.

„Un obicei pe care părinții îl pot implementa este să înceapă o tradiție în care, după ce toată lumea a avut timp să se relaxeze, fiecare să spună un lucru care i-a făcut fericit sau pentru care se simt recunoscători în ziua respectivă”, sugerează Braaten. „Aceasta poate deschide ușa spre o conversație mai profundă și poate fi o modalitate excelentă de a descoperi punctele forte ale copiilor tăi”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.