Cum să NU devii „acel părinte”? Un renumit psiholog de la Ivy League spune greșeala de parenting pe care o regretă și pe care mulți părinți o fac / FOTO: freepik.com @nastyaofly

„A fi părinte este atât de umilitor. Probabil că zilnic primim semnale că suntem departe de a fi perfecți”, spune Tovah  Klein. Din fericire, a face greșeli și a le recunoaște este o modalitate prin care părinții pot ajuta efectiv să-și învețe copiii cum să devină adulți sănătoși și de succes.

„Perfecțiunea este imposibilă, dar este, de asemenea, important să nu fim perfecți, pentru că copiii noștri învață cum să se descurce cu viața reală”, a spus Klein pentru CNBC Make It.

Nici așa-zișii experți nu fac excepție. În cea mai recentă carte, „Raising Resilience”, care a fost publicată în septembrie, Klein împărtășește câteva exemple de momente în care și-a lăsat emoțiile să o copleșească atunci când își creștea cei trei copii, acum mari.

Citește și Cum sabotează părinții mentalitatea de creștere a copiilor lor? Ce au descoperit psihologii de la Universitatea din Chicago

Părinții ar trebui să se angajeze să repare situația 

SURSA FOTO: freepik.com @user12006472

La fel ca majoritatea părinților, Klein a țipat în momente aprinse de mai multe ori: „Aș putea cu adevărat să țip la copiii mei”, spune ea. Ea menționează „vremurile grele”, când copiii ei erau mai mici și puteau deveni agitați între cină și ora de culcare.

Zgomotele se puteau transforma uneori în argumente puternice care o lăsau pe Klein „stânjenită dacă oamenii ar fi venit la mine acasă la ora 6 seara”, spune ea. Țipatul este obișnuit, chiar de înțeles, în focul unei certuri, adaugă ea – dar nu este nici pe departe ideal, iar părinții ar trebui să se angajeze să repare situația odată ce toată lumea s-a calmat.

„Mi-aș fi dorit să nu fi fost niciodată acel părinte care a pierdut controlul și a intrat în conflicte cu copiii mei. Dar am făcut-o”, spune Klein. „Și, când am făcut-o, a trebuit să accept asta fără rușine.”

Cum și de ce să-ți ceri scuze de la copiii tăi?

În cartea sa, Klein scrie despre modul în care aceste momente dificile creează o „deconectare” în relație, care poate avea efecte dăunătoare dacă nu sunt abordate. Ridicarea vocii sau atacul, chiar și într-un moment tensionat, cum ar fi un acces de furie al unui copil mic, poate fi perturbator și potențial înfricoșător pentru acesta.

Un copil ar putea confunda izbucnirea părintelui cu ceva mai serios și de lungă durată. Acest lucru poate duce la auto-învinovățire și rușine, provocând efecte negative pe termen lung asupra sănătății mentale.

Copiii la care este țipat frecvent au mai multe șanse să dezvolte probleme de comportament, stimă de sine scăzută și depresie, conform unui studiu din 2013 publicat în The Journal of Child Development.

Părinții ar trebui să-și ceară scuze rapid pentru a repara relația și pentru a-i liniști mintea copilului, spune Klein. Ea recomandă să fii „cinstit și direct”. Poate fi la fel de simplu ca să spui: „Îmi pare rău că am țipat” sau „Îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să fac asta”.

SURSA FOTO: freepik.com @yarruta

„Trebuie să fii adultul din cameră”

Modelele de scuze oferă exact genul de comportamente pozitive și mature pe care părinții doresc să le imite copiii, potrivit lui Klein. „Aduce ușurare copilului tău și oferă un model despre cum să faci față mâniei și perturbărilor din alte relații din viața lor”, scrie ea în cartea sa.

Acceptarea faptului că nu poți fi niciodată perfect și a fi deschis cu copiii tăi cu privire la greșelile tale te va aduce beneficii atât pe tine ca părinte, cât și pe copiii tăi, pe măsură ce devin adulți maturi, spune Klein.

„Sunt mândră de momentele în care am putut să mă surprind și să-mi amintesc: `Trebuie să fii adultul din această cameră`, chiar și atunci când a fost foarte greu să fac asta”, spune ea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.