Cum să stabiliți limite clare pentru copii fără a spune în mod constant „NU” la orice. Expert parenting: „A fi părinte nu înseamnă să stingi incendii la nesfârșit, ci să înțelegi de ce apar”
Data publicării:
La finalul unei zile lungi, te poți trezi rostind din reflex aceleași afirmații: „Nu urca acolo!”, „Nu atinge asta!”, „Nu țipa!”, „Nu, nu, nu” . Și, în ciuda celor mai bune intenții, ai senzația că tot ce aude copilul tău este un zgomot de fundal. Se uită la tine, poate se încruntă, apoi face exact ceea ce încercai să eviți. Și atunci te întrebi: nu mă ascultă sau pur și simplu nu mai ajunge mesajul la el?

A fi părinte nu înseamnă să stingi incendii la nesfârșit, ci să înțelegi de ce apar. Când „nu” devine răspunsul universal, își pierde puterea și mai ales, își pierde sensul.

Nu este vorba despre a deveni un părinte permisiv sau despre a masca autoritatea în cuvinte frumoase.

Este vorba despre a învăța cum să comunici limitele într-un mod clar, ferm și respectuos, notează specialiștii bebesymas.com. Pentru că o limită nu ar trebui să doară, ar trebui să ghideze.

CITEȘTE ȘI Studiu: Copiii care primesc asta între 5 și 10 ani au șanse mai mari să fie de succes când vor fi adulți

SURSA FOTO: freepik.com @Svitlana Hulko

1) Un „nu” care învață, nu interzice

Când un copil aude de zece ori „nu” într-o singură oră, creierul său nu mai percepe pericolul, ci doar se oprește. Iar când nu se simte conectat cu adultul, comportamentul lui tinde să se intensifice.

Limitele funcționează cel mai bine atunci când sunt însoțite de conexiune.

În loc să spui „Nu atinge asta!”, poți încerca:

„Asta nu este pentru joacă. Hai să-ți dau ceva ce poți folosi.”

Sau în loc de „Nu fugi!” pe trotuar:

„Aici mergem încet, ca să fim în siguranță. În parc poți alerga cât de tare vrei.”

Care este diferența? Îi oferi copilului nu doar o interdicție, ci și o alternativă. Îi arăți ce poate face, nu doar ce nu are voie. Așa, limitele nu mai par ziduri, ci devin poteci care ghidează.

2) Anticipează momentele dificile

O limită funcționează cel mai bine atunci când este stabilită înainte, nu în toiul unei crize. De exemplu, înainte de a intra într-un magazin, poți spune:

„Astăzi am venit doar să cumpărăm pâine și fructe. Nu vom lua nicio jucărie, ești de acord?”

Copiii au nevoie de repere clare. Când anticipăm comportamentele și explicăm regulile, reducem riscul de conflicte și îi ajutăm pe cei mici să-și formeze o busolă internă. Mesajul transmis devine:

„Am încredere că poți face față situației. Și sunt aici, lângă tine.”

3) Oferă opțiuni în cadrul limitelor

Nu este vorba despre a-l întreba dacă vrea să-și pună pijamaua, ci despre cum preferă să o facă. De exemplu:

„Vrei să-ți pui mai întâi bluza sau pantalonii?”

„Te speli singur pe dinți sau vrei să te ajut puțin?”

Mici alegeri, în limite clare, oferă copilului un sentiment de control. Acest lucru reduce tensiunile și îi întărește stima de sine. Se simte ascultat și implicat, nu forțat.

4) Conectează-te înainte de a corecta

Să luăm un exemplu din viața de zi cu zi: copilul tău de patru ani varsă apă pe podea în timp ce mănâncă o gustare. Prima reacție?

„Nu din nou! Uite ce ai făcut!”

Dar încearcă să respiri adânc, să te apropii de el și să cobori la nivelul privirii lui. Apoi spune:

„Ce s-a întâmplat? Uite, totul este ud. Hai să curățăm împreună.”

După ce ați reconectat, poți adăuga cu blândețe:

„Apa este pentru băut, nu pentru joacă. Dacă vrei să te joci cu apă, putem face asta mai târziu în cadă.”

Stabilirea limitelor nu înseamnă să oprești dorința de a explora, ci să o canalizezi într-un mod sigur. Nu vrei să stingi scânteia curiozității, ci să-l înveți cum să o folosească fără să se ardă.

Limita nu este o pedeapsă, ci o formă de grijă (și de siguranță)

Un copil care crește cu limite clare, consecvente și respectuoase este un copil care se simte în siguranță. Învață că nu totul i se cuvine, dar că trăiește într-o lume în care adulții îl ascultă, îl susțin și îi înțeleg emoțiile, fie că e vorba de furie, nerăbdare sau dorință.

Și tot acești adulți sunt cei care nu-i permit să se rănească pe sine sau pe ceilalți.

Pentru că a spune „da” nevoilor copilului nu înseamnă a spune „da” oricărui impuls. Înseamnă să fii acolo lângă el, să-i oferi direcție, să-l susții cu fermitate, dar și cu blândețe. Cu iubire, cu prezență și cu cuvinte care nu rănesc, ci educă.

Pe scurt: nu este vorba despre a elimina „nu”-ul din vocabularul nostru, ci de a-l transforma într-un „nu” înțelept. Unul care nu sună a respingere, ci a grijă. Care nu sperie, ci oferă siguranță.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Categorie: Recomandari si sfaturi

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite

Tabla înmulțirii în clasa a II-a? Prof Claudia Chiru spune STOP și explică metoda care funcționează: „Îi las să se chinuie un pic. Apoi o cer cu disperare. Și o învață într-o săptămână!” / VIDEO

Tragedie cumplită în Vinerea Mare, după ce un băiat de 7 ani a primit ouă de ciocolată de la fosta iubită a tatălui: „Paște fericit!”

„Oare nu putem reveni la matematica de modă veche?” Un tată copleșit de o temă de clasa I cere ajutor online: „Un copil de 7 ani poate să înțeleagă întrebarea asta?”

„Unde ar trebui să fie copilul la final de clasa I cu cititul?” Prof. Claudia Chiru, răspuns pentru părinții îngrijorați: „Asta nu ne spune nimic despre nivelul lui de inteligență!” / VIDEO

pixel