De la clasa a II-a la a III-a: e adevărat că e momentul în care școala devine „serioasă”? Prof. Claudia Chiru explică ce trebuie să știe orice părinte despre această etapă
A fi părinte nu înseamnă să stingi incendii la nesfârșit, ci să înțelegi de ce apar. Când „nu” devine răspunsul universal, își pierde puterea și mai ales, își pierde sensul.
Nu este vorba despre a deveni un părinte permisiv sau despre a masca autoritatea în cuvinte frumoase.
Este vorba despre a învăța cum să comunici limitele într-un mod clar, ferm și respectuos, notează specialiștii bebesymas.com. Pentru că o limită nu ar trebui să doară, ar trebui să ghideze.
SURSA FOTO: freepik.com @Svitlana Hulko
Când un copil aude de zece ori „nu” într-o singură oră, creierul său nu mai percepe pericolul, ci doar se oprește. Iar când nu se simte conectat cu adultul, comportamentul lui tinde să se intensifice.
Limitele funcționează cel mai bine atunci când sunt însoțite de conexiune.
În loc să spui „Nu atinge asta!”, poți încerca:
„Asta nu este pentru joacă. Hai să-ți dau ceva ce poți folosi.”
Sau în loc de „Nu fugi!” pe trotuar:
„Aici mergem încet, ca să fim în siguranță. În parc poți alerga cât de tare vrei.”
Care este diferența? Îi oferi copilului nu doar o interdicție, ci și o alternativă. Îi arăți ce poate face, nu doar ce nu are voie. Așa, limitele nu mai par ziduri, ci devin poteci care ghidează.
O limită funcționează cel mai bine atunci când este stabilită înainte, nu în toiul unei crize. De exemplu, înainte de a intra într-un magazin, poți spune:
„Astăzi am venit doar să cumpărăm pâine și fructe. Nu vom lua nicio jucărie, ești de acord?”
Copiii au nevoie de repere clare. Când anticipăm comportamentele și explicăm regulile, reducem riscul de conflicte și îi ajutăm pe cei mici să-și formeze o busolă internă. Mesajul transmis devine:
„Am încredere că poți face față situației. Și sunt aici, lângă tine.”
Nu este vorba despre a-l întreba dacă vrea să-și pună pijamaua, ci despre cum preferă să o facă. De exemplu:
„Vrei să-ți pui mai întâi bluza sau pantalonii?”
„Te speli singur pe dinți sau vrei să te ajut puțin?”
Mici alegeri, în limite clare, oferă copilului un sentiment de control. Acest lucru reduce tensiunile și îi întărește stima de sine. Se simte ascultat și implicat, nu forțat.
Să luăm un exemplu din viața de zi cu zi: copilul tău de patru ani varsă apă pe podea în timp ce mănâncă o gustare. Prima reacție?
„Nu din nou! Uite ce ai făcut!”
Dar încearcă să respiri adânc, să te apropii de el și să cobori la nivelul privirii lui. Apoi spune:
„Ce s-a întâmplat? Uite, totul este ud. Hai să curățăm împreună.”
După ce ați reconectat, poți adăuga cu blândețe:
„Apa este pentru băut, nu pentru joacă. Dacă vrei să te joci cu apă, putem face asta mai târziu în cadă.”
Stabilirea limitelor nu înseamnă să oprești dorința de a explora, ci să o canalizezi într-un mod sigur. Nu vrei să stingi scânteia curiozității, ci să-l înveți cum să o folosească fără să se ardă.
Un copil care crește cu limite clare, consecvente și respectuoase este un copil care se simte în siguranță. Învață că nu totul i se cuvine, dar că trăiește într-o lume în care adulții îl ascultă, îl susțin și îi înțeleg emoțiile, fie că e vorba de furie, nerăbdare sau dorință.
Și tot acești adulți sunt cei care nu-i permit să se rănească pe sine sau pe ceilalți.
Pentru că a spune „da” nevoilor copilului nu înseamnă a spune „da” oricărui impuls. Înseamnă să fii acolo lângă el, să-i oferi direcție, să-l susții cu fermitate, dar și cu blândețe. Cu iubire, cu prezență și cu cuvinte care nu rănesc, ci educă.
Pe scurt: nu este vorba despre a elimina „nu”-ul din vocabularul nostru, ci de a-l transforma într-un „nu” înțelept. Unul care nu sună a respingere, ci a grijă. Care nu sperie, ci oferă siguranță.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.