Vezi versiune Desktop
Modul corect de a răspunde copilului tău atunci când spune „VREAU”, potrivit unui psiholog
Regula principală, care se aplică în orice caz, este să vorbim împreună despre ceea ce s-a întâmplat. Trebuie să înțelegem, la început, fără a blama sau a sancționa fapta, ce mesaj ne transmite copilul prin acea acțiune.
Oricine spune că copiii fură din lipsă de afecțiune greșește. Furtul, în realitate, este un semnal pe care părinții trebuie să-l descifreze în funcție de context. În acest caz, evaluarea atentă a circumstanțelor este fundamentală. Trebuie să luăm în considerare care este vârsta copilului, ce, cât, cât de des și de la cine fură. De asemenea, este important să ținem cont de condițiile economice ale copilului: dacă trăiește în sărăcie sau într-un context de bunăstare economică.
Dacă copiii sunt foarte mici, sub trei ani, este posibil ca gestul să fi fost făcut din emulație, pentru că la acea vârstă nu au încă conștientizarea deplină a ceea ce este bine și ce este rău.
Dacă sunt mai mari și au dobândit acest concept, acțiunea de a fura poate fi interpretată diferit. Asta înseamnă că cei mici pun un sens personal în acțiune: furtul unui obiect, în acel moment, poate însemna însușirea puterii acestuia sau a identității proprietarului său. De exemplu, ”dacă iau creionul mamei, care îi place atât de mult, și eu devin ca ea, mare și puternic.”
Furtul poate însemna așadar că un copil vrea să fie ca persoana de la care fură ceva, sau că vrea să aibă propria sa putere, sau o putere de schimb garantată de obiectul furat, dar și că vrea să pună pe cineva în dificultate.
A fura, de fapt, este adesea asociat cu a te ascunde. Un gest ușor diferit de primul, pentru că nu implică responsabilitate. Copilul, de fapt, nu a furat, ci a reușit într-un alt scop: să-l pună în dificultate pe celălalt, să-l întristeze. În acest caz, cel care fură este un provocator care comite un act antisocial, poate pentru că este supărat.
Chiar și atunci când sunt foarte mici, copiii tind să ia bani. O fac pentru că văd importanța pe care adulții o acordă banilor și vor și ei să aibă aceeași putere. Dar când sunt atât de mici, nici nu știu ce să facă cu ei și adesea le ascund.
Mai complicat este cazul copiilor mai mari, care au înțeles puterea de schimb asociată banilor: încă din școala elementară poate fi folosită pentru a accesa un comerț subteran, care de multe ori trece neobservat în ochii adulților. Banii sunt apoi folosiți în schimbul unor lucruri „interzise”.
Copiii fură adesea mâncare. Unii o mănâncă, poate noaptea, iar acest lucru poate indica apariția unei tulburări de alimentație; alții în schimb o aruncă, ca o provocare față de părinții lor.
Adesea, în cazul obiectelor, intenția este de a se transforma în oamenii care le dețin. În cazul hainelor este clar: dacă îi iau pălăria tatălui meu voi fi el, la fel ca și cum i-aș lua eșarfa surorii mele, voi fi ca ea. Mai este un caz: atunci când fură din invidie. De exemplu, atunci când își dorește un obiect pe care îl vede la colegul/ prietenul lui.
Primul lucru de făcut este deschiderea unui dialog pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Discuția trebuie să fie deschisă, scurtă, simplă și adecvată vârstei. Atunci este important să știm dacă copilul a înțeles ce a făcut, dacă știe că furtul se numără printre lucrurile care nu se fac și nu sunt acceptate, deoarece creează disconfort la nivel social.
Dacă problema se repetă, atunci poate să sosească și pedeapsa. De regulă, îl pui să își ceară scuze și să returneze bunul furat sau, dacă nu mai este posibil să echivaleze cu un alt bun de aceeași valoare. Important este că el înțelege că trebuie să compenseze situația incomodă pe care el însuși a provocat-o.
Important este să urmezi întotdeauna pedeapsa cu o explicație, fără să ridici niciodată vocea sau mâinile, făcându-l să înțeleagă că suntem acolo pentru a-l ajuta. Trebuie să-i spunem că ne comportăm așa pentru binele lui, pentru că ceea ce a făcut i-a făcut pe alții să se simtă rău.
Trebuie să subliniem apoi consecințele unei acțiuni de acest tip: „Cei care fură nu mai sunt invitați la petreceri, sunt distanțați de alții care și-au pierdut încrederea în ei”.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
Cum păstrează părinții relații...
