Cum sunt crescuți copiii români? Psiholog Yolanda Crețescu: Verbele iubirii sunt patru, noi îi creștem doar cu două: a avea și a putea
Despre țară, despre valori, despre mândria de a aparține acestui loc numit acasă. De câte ori le povestim despre eroii care ne-au scris istoria sau despre frumusețea sufletului românesc? Dacă ai ezitat măcar o clipă să răspunzi, poate că este momentul să te oprești și să reflectezi la acest lucru.
Copiii au nevoie de mai mult decât haine, jucării și cursuri de limbi străine. Au nevoie de rădăcini. Au nevoie să știe cine sunt și de unde vin.
Fără aceste rădăcini, riscă să devină frunze purtate de vânt, rătăcite între culturi, fără un loc pe care să-l numească cu adevărat „acasă”.
Când le vorbim despre țară, nu le vorbim doar despre o bucată de pământ. Le vorbim despre bunicii care au muncit pământul cu palmele crăpate, despre poeții care au scris în nopți lungi despre dor și lumină, despre oamenii simpli care și-au crescut copiii cu demnitate, chiar și în vremuri grele.
Când îi învățăm pe copiii noștri să fie mândri că sunt români, le dăruim de fapt o busolă. O busolă care îi va ghida în lume, indiferent cât de departe vor ajunge.
Te-ai oprit vreodată să îi spui copilului tău ce înseamnă culorile drapelului? Sau cine au fost cei care au făcut posibilă Unirea? Ai povestit vreodată despre curajul lui Horea, Cloșca și Crișan sau despre sacrificiul soldaților care au apărat țara?
Dar poate nu este vorba doar despre istorie. Ai vorbit cu el despre frumusețea munților Carpați, despre Dunăre și Delta ei, despre poeziile lui Eminescu sau despre magia colindelor românești? Sau poate despre Amintirile lui Ion Creangă?
Ai încercat să îi explici de ce simți un nod în gât când asculți „Treceți, batalioane române, Carpații”?
Copiii noștri nu se nasc cu mândria de a fi români. Acest sentiment li se cultivă, zi după zi, prin cuvintele și exemplele noastre.
A vorbi despre țară nu înseamnă să predai lecții de patriotism. Înseamnă să transmiți valori: cinstea, respectul, solidaritatea, curajul. Să le povestești copiilor despre românii care, de-a lungul istoriei, au arătat ce înseamnă să fii demn. Să le amintești că fiecare dintre noi poate contribui la o lume mai bună, așa cum au făcut-o înaintașii noștri.
Și chiar dacă uneori uităm să o vedem, țara noastră este mai mult decât problemele ei. Este locul în care răsăriturile sunt mai frumoase când le privești din vârf de munte, unde tradițiile au o căldură care îți pătrunde în suflet, unde oamenii, chiar și în momentele grele, știu să se ajute între ei.
Nu este niciodată prea devreme să le vorbești copiilor despre mândria de a fi român. Dar trebuie să faci acest lucru din inimă. Nu le impune lecții seci, ci învață-i să simtă.
Ia-ți copilul de mână și du-l la un muzeu. Povestește-i despre Brâncuși în fața unei sculpturi. Ascultați împreună o doină cântată la fluier.
Mergeți la o serbare de 1 Decembrie și aprindeți un steag împreună. Arată-i că mândria nu stă în vorbe mari, ci în lucrurile mici, care fac diferența.
Ceea ce le oferi astăzi copiilor tăi va deveni bagajul lor de suflet. Dacă vor crește știind că fac parte dintr-o țară cu o istorie bogată și oameni valoroși, își vor respecta rădăcinile și vor contribui, la rândul lor, la păstrarea identității românești.
Așa că întrebarea nu este doar „De câte ori i-ai vorbit copilului tău despre țară?”, ci și „Ce alegi să îi spui astăzi?”
Poate că nu vom schimba lumea dintr-o dată, dar putem planta semințele iubirii pentru România în inimile celor mici.
Aceste semințe vor înflori în viitor, iar într-o zi, ei vor fi cei care vor povesti copiilor lor despre țară, valori și mândria de a fi români.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Cunoașterea personalității...
Gândirea distorsionată este o tendință comună a minții...
Toată lumea își dorește să fie percepută ca o persoană...