Vezi versiune Desktop
Cele mai frecvente comportamente ale părinților care îi fac pe copii să se simtă neiubiți. Ce spun psihologii despre aceste greșeli comune?
Minciuna la copii este un comportament comun care poate fi gestionat cu răbdare și înțelegere. Prin aplicarea sfaturilor oferite de psihologul Alfred Schmidt într-un video postat pe canalul său de socializare, poți ajuta copilul să dezvolte onestitatea ca valoare fundamentală și să înțeleagă importanța de a fi sincer, atât față de sine, cât și față de ceilalți.
Schmidt subliniază că, în majoritatea cazurilor, copiii mint pentru a evita probleme, pentru a atrage atenția sau pentru a testa limitele. Înainte de a reacționa, este important să înțelegi contextul și motivul pentru care copilul a ales să mintă. Aceasta te va ajuta să abordezi problema într-un mod mai eficient.
”Minciuna este ceva foarte uzual la copii. Ei de obicei mint pentru că vor să evite o pedeapsă mai ales atunci când pedepsele noastre sunt prea aspre și vor să le evite. E normal. Un alt motiv pentru care copiii mint este pentru că vor să obțină ceva de la noi, alteori copiii mint pentru că vor atenția noastră.
Mai sunt cazuri în care copiii mint și nici măcar nu știu că mint. Asta vedem la copiii mai mici, unde ei nu fac diferența între fantezie și realitate”, a spus psihologul.
În fața unei minciuni, este esențial să rămâi calm. Reacțiile exagerate, cum ar fi țipetele sau pedepsele dure, pot intensifica comportamentul de mințire, deoarece copilul va dori să evite și mai mult consecințele negative. Schmidt sugerează să folosești un ton calm și să discuți cu copilul despre ceea ce s-a întâmplat.
”Ei bine, în primul rând important este să rămânem calmi ca să putem să ne dăm seama de ce am făcut-o, care este nevoia din spate, de ce n-au putut să vină cu sinceritate la noi să ne spună ce se întâmplă. Pentru asta trebuie să ne uităm și în interiorul nostru și la relația noastră cu ei de până acum și la cum am reacționat în trecut la o altă minciună sau la o altă faptă. Cum am pedepsit-o? Cât de aspru am fost? Apoi, trebuie să vorbim cu el să-l întrebăm ce s-a întâmplat și de ce a simțit nevoia să ne mintă și ce putem face noi ca pe viitor să poată veni la noi și să fie în siguranță să ne spună ce s-a întâmplat”, a sfătuit psihologul.
Fotografie de la Pixabay/ Pexels
Schmidt subliniază importanța ca părinții să fie modele de onestitate. Dacă copilul te vede mințind, chiar și în lucruri minore, este posibil să creadă că acest comportament este acceptabil.
”Și cel mai important lucru este să fim un exemplu pentru copiii noștri. Un exemplu de sinceritate Dacă iei mă văd pe mine eu mint, atunci îi transmit mesajul că asta este calea ușoară de a scăpa dintr-o situație inconfortabilă. Copiii învață din exemplul nostru nu din ce le spuneam să facă”, a spus Alfred Schmidt.
Crearea unui mediu în care copilul se simte confortabil să discute deschis despre orice este esențială. Schmidt sugerează să încurajezi copilul să își exprime sentimentele și gândurile, fără teama de a fi judecat sau pedepsit.
Evită să etichetezi copilul ca „mincinos.” Etichetările pot duce la stigmatizare și pot afecta imaginea de sine a copilului. În schimb, concentrează-te pe comportament și ajută-l să înțeleagă de ce minciuna nu este un comportament acceptabil.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
