Vezi versiune Desktop
România încearcă să rezolve „ecuația” educației de 35 de ani, dar cu fiecare modificare legislativă, pare să adauge tot mai multe necunoscute. Ce face Finlanda diferit și eficient?
Oana Moraru întreabă dacă părinții au trăit vreodată sentimentul că, deși au petrecut ore întregi cu copiii – în parc, la locul de joacă, vizionând un film sau rezolvând puzzle-uri – aceștia tot nu par mulțumiți. Chiar mai mult, seara, cer și mai multă atenție.
„Ați avut vreodată experiența de a vă petrece aproape toată ziua cu copilul și totuși, către seară, el să pară la fel de dornic să primească atenție? Ba, chiar, în mod inexplicabil, să fie și mai insistent, și mai agățat de voi, și mai pretențios, mârâit, nemulțumit, solicitant, neliniștit că nu îi sunteți, pentru a zecea oară dedicat, atent, angajat în ceea ce spune sau face? Ați avut ciudata senzație că îi este încă tare dor de voi deși sunteți împreună, și încă atât de aproape? Ați simțit că tot cere deși i-ați dat deja mult din voi?” scrie experta pe pagina personală de Facebook.
De ce se întâmplă acest lucru, când părinții au bifat toate activitățile pe care le consideră esențiale pentru a petrece timp de calitate împreună?
Oana Moraru sugerează că motivul pentru care copiii continuă să caute atenție este lipsa unei conectări autentice. Ea subliniază că „este foarte posibil să facem o mulțime de lucruri împreună fără să fim cu adevărat împreună”.
Aceasta este esența provocării cu care se confruntă părinții: timpul petrecut alături de copii nu este suficient dacă nu este însoțit de o conectare profundă.
Conectarea nu înseamnă activități elaborate sau gesturi grandioase. Oana Moraru explică faptul că este vorba despre momente scurte, dar intense, de intimitate emoțională.
Este suficient „un minut sau două de privit în ochi, de regăsire a sentimentului de recunoaștere, de bătaie sincronizată a inimilor”. Aceste momente sunt cele care îi oferă copilului sentimentul că este văzut și iubit, fără să fie necesare cuvinte sau acțiuni.
Oana Moraru subliniază: conectarea emoțională este echivalentă cu iubirea pentru copii. Ei asociază aceste momente de liniște și intimitate cu un sentiment profund de siguranță și apartenență.
De aceea, seara, după o zi plină de activități, copiii continuă să ceară atenție – pentru că au nevoie de acea ancoră emoțională care vine din momentele de conectare, nu doar din faptele sau obiectele oferite de părinți.
SURSA FOTO: freepik.com @mladenmitrinovic
Pentru a putea oferi cu adevărat această conectare, părinții trebuie să fie în primul rând conectați cu ei înșiși. Oana Moraru sugerează ca, pe parcursul zilei, părinții să își facă un „check-in” personal, să se oprească și să își asculte propriul ritm interior.
Aceasta implică o conștientizare a emoțiilor, gândurilor și senzațiilor proprii, un fel de „bună mie însămi”, un moment de reflecție care le permite să fie prezenți în mod autentic.
În final, mesajul lui Oana Moraru este clar: prezența fizică nu echivalează cu prezența emoțională. Putem petrece o zi întreagă cu copiii fără să le oferim cu adevărat ceea ce au nevoie cel mai mult – o conexiune profundă și autentică, care să le umple sufletul și să le ofere siguranța iubirii necondiționate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sistemul educațional din...
Sistemul educațional din...
