Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Părintele răspunde însă în fața legii pentru eventualele accidente pe care le provoacă cel mic sau în care este implicat pe perioada în care rămâne nesupravegheat. În ce condiții pot rămâne copiii singuri acasă și de la ce vârste, explicăm mai jos.
A lăsa copilul singur este o apreciere pe care fiecare familie trebuie să o facă în funcție de gradul de autonomie, maturitate și independență pe care l-a atins fiecare copil sau adolescent. De obicei, de la vârsta de 11 ani, copiii merg de obicei la și de la școală singuri. Acest lucru ar putea fi posibil și în timpul liber.
Pentru a preveni situațiile dramatice în care pot ajunge copiii nesupravegheați și pentru a-i ajuta pe părinți să își dea seama dacă ai lor copii sunt pregătiți să rămână singuri acasă, instituțiile guvernamentale de protecție a copilului din mai multe țări oferă instrumente practice și ghiduri.
În Marea Britanie, spre exemplu, desi legea nu stabilește vârsta la care un copil poate fi lăsat singur, ea stipulează că părinții pot fi puși sub acuzare în cazul în care copiii se află în situații riscante, care le pot provoca suferință sau le pot afecta sănătatea. Pentru a preveni astfel de cazuri, guvernul britanic, prin Societatea Națională Pentru Prevenirea Abuzurilor Asupra Copiilor (NSPCC), face următoarele recomandări:
- Bebelușii și copiii până în 2 ani nu trebuie lăsați deloc nesupravegheați în casă, nici măcar 10-15 minute.
- Copiii cu vârsta până în 12 ani nu trebuie lăsați singuri pe perioade lungi de timp.
- Copiii mai mici de de 16 ani nu trebuie lăsați singuri peste noapte
În Italia, conform legii italiene, minorii nu pot sta singuri acasă dacă nu au împlinit deja vârsta de 14 ani. Același lucru este valabil și pentru a-i lăsa singuri din casă.
”Cine abandonează o persoană sub vârsta de 14 ani sau o persoană incapabilă, din cauza unei boli a minții sau a trupului, a bătrâneții sau a unei alte cauze, să se îngrijească de sine și de care are în custodie sau trebuie să aibă grijă, se pedepsește cu pedeapsa închisorii de la șase luni la cinci ani. (...) Pedeapsa este închisoarea de la unu la șase ani dacă fapta are ca rezultat vătămare corporală și de la trei la opt ani dacă duce la moarte. Pedepsele se majorează dacă fapta este săvârșită de părinte, copil, tutore sau soț, ori de adoptator sau adoptat”, spune Legea penală italiană.
Foto: Pexels/ Pablo Serrano Arenas
Evident, niciun copil italian nu așteaptă până la 14 ani pentru a cere să iasă fără să fie însoțit de un adult.
În România, deși legea nu reglementează foarte clar situația, ea arată că, în cazul în care viața și securitatea unui copil sunt puse în pericol în familie, inclusiv prin neglijarea și nesupravegherea copilului de către adulți, reprezentanții serviciului public de asistență social au dreptul să intervină.
La o primă vizită a autorităților, dacă se confirmă situația potențial periculoasă în care se află cel mic, va fi anunțată Protecția Copilului, iar părinții pot fi acuzați de neglijență.
Neglijența parentală în supravegherea copilului se stabilește în funcție de vârsta celui mic, de capacitatea sa de a sta singur acasă, de a fi responsabil și a-și purta de grijă, de mediul în care trăiește, de pericolele pe care le reprezintă obiectele din preajmă etc.
Foto: Pexels/ Tatyana Sirikova
Ce trebuie să clarifice părintele înainte de a-și lăsa copilul singur acasă:
- Siguranța casei: alarma de incendiu, încuietorile, ferestrele, medicamentele, obiectele periculoase.
- Accesibilitate: acces ușor al copilului la apă și mâncare, un set extra de chei pentru părinte.
- Ajutor în caz de nevoie: acces la un telefon, numerele de telefon ale părinților, numărul de urgență.
- Scenarii: discutați cu copilul despre ce trebuie să facă, pas cu pas, în caz că: îi este foame, bate cineva la ușă, se produce o pană de curent, izbucnește un incendiu, are loc o inundație, se rănește, părinții întârzie prea mult etc.
- Limite: stabiliți clar dacă și cine are acces în casă cât timp lipsesc părinții, care sunt device-urile și aplicațiile la care are acces și cu cine poate vorbi online, cât timp poate petrece online sau în fața televizorului, ce are voie să facă în bucătărie, zonele din casă în care nu are acces (balcon, debara), cui îi poate spune că este singur acasă, dacă poate părăsi casa etc.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
