Disocierea apare atunci când copiii și adolescenții sunt expuși unei experiențe pe care nu o pot tolera sau rezolva. În acest fel, pentru a se proteja, corpul și mintea se deconectează și se distanțează de fapt.

Principalele cauze ale disocierii pot fi:

- Atunci când copilul este victimă sau martor la o violență.

- Situații de abuz.

- Experiențe de neglijare și abandon.

- Parenting bazat pe frică și amenințări.

- Bullying.

Simptome de disociere

Unele dintre cele mai frecvente semne de disociere la copii și adolescenți sunt următoarele:

- Amnezie: Există întreruperi în anumite episoade. Copilul sau adolescentul nu își amintește că a fost prezent și nu se recunoaște ca parte sau protagonist al unui eveniment la care alte persoane îl trimit.

- Amorțeală emoțională: Nicio situație nu declanșează o emoție.

- Expresii psihosomatice: de multe ori, această reprimare sau ascunderea traumei duce la „închiderea” minții. Cu toate acestea, acest disconfort persistă și caută o modalitate de a se manifesta sau transforma.  De exemplu, prin pete sau alergii ale pielii sau prin prezența unor comportamente regresive (copiii care udă patul noaptea sau își sug degetul mare.

Foto: Cottombro Studio/ Pexels

- Coșmaruri sau dificultăți de somn: De exemplu, adolescenții se pot trezi în mijlocul nopții speriați de un vis urât și nu se mai pot întoarce la culcare. În cazul copiilor pot exista și coșmaruri și teama de a dormi cu lumina stinsă, printre altele.

- Comportamente riscante: prezente în special la adolescenți. Se poate prezenta prin actul sexual neprotejat, abuzul de droguri, conducerea cu viteză mare și altele.

Cum să acționați?

Dincolo de semnele de disociere, este întotdeauna important să se țină cont de istoria și contextul copilului sau adolescentului. Există chei pentru înțelegerea a ceea ce li se întâmplă, fie că este vorba de comportament datorat unei traume sau de comportament temporar și așteptat în faza lor evolutivă. Cunoașterea acelui minor este ceea ce ne va permite să-l cântărim și să-l înțelegem.

Unele dintre recomandările de luat în considerare cu disocierea la copii și adolescenți sunt următoarele:

- Creați spațiu pentru un dialog respectuos și atent. Încercați să oferiți un mediu iubitor, ascultare activă și empatie. Permiteți-i să gândească, să simtă și să-și exprime emoțiile.

- Validați emoțiile. Când se confruntă cu situații complexe, nu există o modalitate universală de a le rezolva. Fiecare face ce poate cu resursele pe care le are. Mulți copii și adolescenți nu se recunosc și nu înțeleg ce li se întâmplă. Ca adult, ar trebui să-l poți ajuta și să-l sprijini.

- Cere ajutor unui profesionist. Uneori, durerea unui copil sau adolescent care se confruntă cu o situație traumatică este mult mai mult decât poate suporta un adult fără instrumentele potrivite.

În timp și cu ajutor, copiii și adolescenții ar trebui să își poată transforma durerea în rezistență. În acest fel, ele pot fi întărite de adversitate. Prin urmare, pot fi create noi condiții, precum și puterea de a accepta, ierta și vindeca. 

Din acest motiv, va fi necesară o rețea de izolare care să le însoțească și să le servească drept suport. Această rețea trebuie să fie capabilă să ofere îngrijire și o viziune de învățare și optimism în viață.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.