Matthew Zipple, cercetător la Universitatea Cornell (SUA), afirmă că „unul dintre cele mai misterioase lucruri despre oameni este că trăim o viață foarte lungă în comparație cu multe alte mamifere”, iar cheia acestui mister ar putea sta în „relația dintre mamă și copilul ei”.

Zipple este coautor al studiului „Maternal Care Leads to the Evolution of Long, Slow Lives”, publicat în revista științifică PNAS, informează ABC.es, care explorează cum relația dintre mamă și copil poate oferi indicii despre motivul pentru care oamenii trăiesc mai mult decât s-ar aștepta pentru dimensiunea lor.

De asemenea, acest studiu aduce o perspectivă nouă asupra a ceea ce înseamnă să fii uman.

Aplicarea unui model matematic

SURSA FOTO: freepik.com @bedya

Potrivit cercetării, îngrijirea maternă este un factor central în longevitatea atât a animalelor, cât și a oamenilor. Cercetătorii au observat că, în speciile în care supraviețuirea urmașilor depinde de prezența pe termen lung a mamei, aceasta tinde să dezvolte o durată de viață mai lungă și un ritm de viață mai lent, caracterizat de o viață îndelungată și o reproducere mai rară.

„Pe măsură ce legăturile dintre supraviețuirea mamei și sănătatea puilor se întăresc, observăm evoluția animalelor care trăiesc mai mult și se reproduc mai rar – același model pe care îl vedem la oameni”, explică Zipple. „Ceea ce este interesant la acest model este că se aplică și altor mamifere, deoarece știm că aceste legături există și la alte specii, cum ar fi hienele, balenele și elefanții.”

Autorii au ajuns la această concluzie prin aplicarea unui model matematic universal care demonstrează relația dintre supraviețuirea mamei și sănătatea puilor, pe de o parte, și ritmul de viață, pe de altă parte. 

Ipoteza „mamă-bunică”

SURSA FOTO: freepik.com @dach83

Faptul că afecțiunea unei mame prelungește sănătatea și, implicit, speranța de viață a puilor este un aspect care, conform cercetătorilor, se aplică și oamenilor.

„Când observi interacțiunea dintre mame și pui la primatele non-umane, poți vedea pe chipurile lor că nu există nimic mai important decât prezența mamei lor”, explică Zipple. „Pentru mine”, continuă el, „studiile comportamentale și cele demografice au întărit acest fir evolutiv comun pe care îl împărtășim cu cele mai apropiate rude ale noastre, primatele: există o perioadă în care mama este centrul universului nostru și, deși această legătură se slăbește odată cu trecerea timpului, nu dispare niciodată."

În plus, cercetătorii au analizat și ipoteza „mamă-bunică”, care datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Aceasta sugerează că urmașii au mai multe șanse de supraviețuire atunci când mamele și bunicile sunt prezente în viața lor. Potrivit lui Zipple, această teorie a fost utilizată inițial pentru a explica menopauza, deoarece încetarea reproducerii reduce riscul de deces și permite femeilor să se concentreze pe îngrijirea urmașilor. Este clar că bunicile au avut – și continuă să aibă – un rol esențial în educația parentală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.