„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Rutina zilnică a vieții de adult a devenit, astăzi, o cursă contra cronometru în care timpul este din ce în ce mai prețios. Munca, îngrijirea copiilor și a activităților lor multiple, grijile și obligațiile zilnice... Sunt mulți factori care îi fac pe adulți să fie copleșiți de numărul de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească zilnic. O forfotă care, de fapt, s-a intensificat în ultimele decenii după apariția noilor tehnologii. Există multe locuri de muncă și sarcini care necesită atenția noastră constantă și, în sfârșit, avem tendința de a le neglija pe altele care merită aceeași importanță.
În mijlocul acestui vârtej de sarcini și lucruri de făcut, am interiorizat diferite obiceiuri cărora nu le acordăm importanță. De fapt, multe dintre ele le realizăm în mod intrinsec. Dar, există unele care ar putea fi chiar dăunătoare sănătății noastre și a copiilor noștri, chiar la deteriorarea creierului.
Anxietate și stres - acești doi „răufăcători” ai vieții noastre cotidiene pot pune la grea încercare nu doar adultul din noi, ci și copiii noștri. Desigur, dialogul deschis cu o persoană de încredere poate fi ca o gură de aer proaspăt într-o zi agitată, ajutându-ne să gestionăm emoțiile și să prevenim instalarea stresului și anxietății. Dar, haideți să fim atenți la felul în care ne gestionăm aceste discuții despre timpul nostru limitat, sarcinile copleșitoare și nivelul minim de răbdare pe care îl simțim față de cei mici - pentru că, surprinzător sau nu, acestea pot avea un impact semnificativ asupra sănătății mentale a noastre și, implicit, a copiilor noștri.
Nu-i așa că, uneori, ne plângem încontinuu despre aceste provocări zilnice? Ceea ce poate începe ca un exercițiu de descărcare emoțională poate evolua într-o obsesie, alimentând gânduri negative persistente. Și nu uitați că micuții noștri au urechi ascuțite și absorb totul ca un burete. Când le împărtășim constant plângerile, le oferim un loc în prim planul scenei noastre emoționale.
Știința ne avertizează că petrecerea unor generoase 30 de minute pe zi într-un asemenea ritual al plângerii poate să nu fie doar obositoare emoțional, ci și să aibă repercusiuni reale asupra creierului nostru. Un studiu din 2016 de la Universitatea Stanford din Statele Unite a ajuns la concluzia că această doză zilnică de plângere poate afecta hipocampul, acea parte a creierului vitală pentru rezolvarea problemelor și îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Un motiv în plus să fim atenți la felul în care gestionăm aceste discuții și să nu ne lăsăm antrenați în vârtejul negativității.
Interesant și alarmant în același timp! Conform aceleiași cercetări, nu doar cel care se plânge, ci și cel care ascultă plângerile sunt afectați într-un mod similar. Deci, dacă suntem mereu în mijlocul unui maraton de lamentări, nu doar că ne afectăm pe noi înșine, dar și pe cei din jur, inclusiv copiii noștri. Pare că plângerea constantă în prezența micuților noștri nu este doar o chestiune de moment neplăcut, ci chiar un dezavantaj pentru dezvoltarea lor.
Și nu se oprește aici! Potrivit profesorului Travis Bradberry, autorul cărții „Today Complaining Rewires Your Brain for Negativity”, creierul nostru poate deveni atât de obișnuit cu plângerile încât devin un fel de rutină mentală. Mai mult, el avertizează că, dacă ne îndreptăm prea des către acest comportament, riscul de a transforma plângerea într-un obicei este iminent. „Plângerea devine comportamentul tău implicit, schimbând modul în care oamenii te percep”, explică Bradberry în paginile cărții sale. Deci, pe lângă impactul asupra noastră, plângerile constante pot afecta și modul în care suntem percepuți de cei din jur. Un motiv în plus să fim conștienți de cuvintele noastre și să găsim modalități să gestionăm stresul fără a ne afunda în vârtejul negativității.
Se pare că plângerile excesive pot aduce cu ele consecințe destul de serioase. Dar, să nu intrăm în panică încă! Există speranță și soluții pentru a nu cădea pradă vârtejurilor negativității.
Niciun părinte nu vrea să vadă cum atitudinile lor afectează copiii, așa că e timpul să ne punem pe treabă și să cultivăm obiceiuri de viață mai sănătoase. Reducerea plângerilor, chiar dacă pare uneori dificilă, poate aduce beneficii pe termen scurt și lung. Un studiu din 2003, realizat la Universitatea din California și publicat în Journal of Personality and Social Psychology, susține: concentrarea asupra gândurilor de recunoștință și adoptarea unei atitudini pozitive zilnice poate contribui semnificativ la scăderea nivelului de anxietate. Astfel, starea noastră de spirit se poate îmbunătăți considerabil.
Deci, iată o perspectivă optimistă: poate că nu este totul pierdut dacă reușim să învățăm să gestionăm plângerile și să ne orientăm către recunoștință și pozitivitate. Este un mic pas pentru noi, dar un salt imens pentru sănătatea noastră mentală și, indirect, pentru cei mici din jurul nostru.
E o provocare reală, dar cu puțină strategie și o doză de conștientizare, putem face față cu brio.
Ca părinți, este esențial să ne stăpânim emoțiile și să găsim modalități să ne exprimăm frustrarea într-un mod sănătos, fără a da vina pe cei mici sau a transforma casa într-un loc tensionat.
Ce strategii ne pot ajuta? Un prim pas poate fi să găsim momente pentru a respira conștient, să ne acordăm un ragaz pentru a reflecta înainte de a deschide gura (și a emite sunete nedorite). Focalizați-vă asupra soluțiilor în loc de a rămâne blocați în probleme și, mai important, recunoașteți și apreciați eforturile constante ale copiilor voștri.
Cu un strop de răbdare și atenție la modul în care gestionăm emoțiile, putem transforma plângerile zilnice în momente de învățare și conexiune cu cei mici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...