Vezi versiune Desktop
Dr. Raluca Ghionaru: „Boala gură-mână-picior nu e gravă, dar e greu de evitat”. Ce semne să urmărească părinții și când trebuie ținut copilul acasă / VIDEO
„Boala gură-mână-picior, cu iritații dureroase, bubițe și febră, apare adesea în colectivități. Ce trebuie să știe părinții despre cum se transmite, cât durează și mai ales cum o putem preveni într-un mediu cu mulți copii, cum sunt creșele și grădinițele?” a întrebat moderatoarea emisiunii Loredana Iriciuc.
„E greu de prevenit, nu prea ai cum să o previi o dată ce copilul merge în colectivitate și acolo au izbucnit deja cazurile de gură-mână-picior”, spune dr. Raluca Ghionaru la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Copiii mici nu au încă deprinderile igienice bine fixate, oricât s-ar strădui adulții din jurul lor. Se joacă, ating totul, pun mâna la gură, împart jucării, iar igiena colectivă devine greu de menținut, chiar și în cele mai bine organizate grădinițe.
„Pentru că într-o colectivitate de copii este foarte greu să menții igiena aceasta colectivă. Ei sunt mici, oricât de mult i-ai învăța să se spele pe mânuțe, să nu ducă la gură, să nu pună mâna peste tot, nu se poate lucrul acesta și până la urmă sunt niște copii. Nu-i putem împovara cu reguli atât de severe de la vârstă foarte mică.
Așa că expunerea la colectivitate vine și cu bune, și cu rele. Cu dezvoltare a copilului din punct de vedere inteligenței și emoțional, dar cu expunerea la numeroase infecții”, mai adaugă medicul.
FOTO ILUSTRATIV: kwangmoop
Această infecție este cauzată de un virus din familia enterovirusurilor, mai multe tipuri pot produce simptome similare, de unde și variația de forme. Vestea bună este că este, de regulă, o boală autolimitată. Cu alte cuvinte, organismul copilului se luptă singur cu ea și o învinge în câteva zile.
„Boala mână-gură-picior este determinată de un virus. Sunt mai multe categorii de virusuri care pot duce la genul acesta de infecție virală.
De cele mai multe ori este o boală autolimitată. Ea dispare în câteva zile și nu are un tratament, îi spunem noi, etiologic. Adică acela care este țintit față de virusul respectiv. Este un tratament suportiv general.
Copilul trebuie hidratat, dacă face temperatură, dacă face febră, încercăm să-i scădem febra și prin mijloace fizice și prin antitermicele pe care i le administrăm, la recomandarea medicului.
Dacă rupția devine și pruriginoasă, adică dacă îl mănâncă foarte tare, dar lucrul acesta nu se întâmplă foarte des, îi putem da un antialergic sau putem aplica pe leziunile respective preparate pe care ni le recomandă medicul, astfel încât să calmeze iritația respectivă.
Și încercăm, în casă, pe cât posibil, să menținem aceeași igienă: să ne spălăm frecvent pe mâini, să igienizăm spațiul, să scoatem prosoapele acelea cu multiplă folosință de la baie, pentru că, iarăși, e greu să impună copil să se șteargă cu un singur prosopel, câtă vreme nu ești lângă el de fiecare dată când se spală pe mâini. Fiindcă e copil și fiindcă e cu mintea la joacă și la jucării și va uita despre indicațiile acestea.
Încercăm noi, adulții din jurul lor, să facem lucrurile să fie cât mai sigure din punct de vedere al sănătății pentru ei.
Dar nu este o boală gravă. Nu o putem evita decât dacă scoatem copilul din colectivitate, iar lucrul ăsta nu e indicat, pentru că până la urmă aceste mici contacte repetitive cu infecțiile de colectivitate construiesc imunitatea de mai târziu.
Odată intrați în școală, deja răcesc mult mai rar și formele de viroză pe care le au sunt mult mai ușoare”, explică dr. Raluca Ghionaru.
SURSA FOTO: freepik.com @gaudyirina
„Mulți părinți spun că bubițele apar „peste noapte”. Există vreun simptom precoce, un semnal discret, pe care l-am putea observa înainte de erupție?” a mai întrebat Loredana Iriciuc.
„Din păcate, nu există”, spune dr. Raluca Ghionaru. „Pot fi semne ale unei viroze, adică poate avea febră, poate să-l doară un pic în gât, pentru că erupția aceea poate să apară și pe mucoase, pe interiorul gâtului, nu numai în jurul gurii, sau pe mâini, sau pe picioare, sau pe fese”.
Atenție! Tocmai aceste semne nespecifice ar trebui să tragă un semnal de alarmă: copilul ar trebui ținut acasă dacă nu se simte bine, chiar și în lipsa bubițelor. În acest stadiu, este contagios și riscă, pe lângă transmiterea bolii, să acumuleze și alte infecții.
„Poate să aibă o stare generală modificată și lucrul ăsta ar trebui să ne determine să-l ținem acasă din două motive. O dată că dacă pregătește o viroză, atunci el este contagios și va transmite în colectivitate viroza respectivă.
Și în al doilea rând, orice tip de viroză pe care o face copilul, orice infecție, aduce cu sine o perioadă de imunodepresie, în care, ca un burete, adună din jur. Și atunci ne putem trezi cu două viroze concomitente dacă îl ducem în continuare în colectivitate sau cu o suprainfecție bacteriană, pentru că acolo sunt și copii care au alte boli și, din păcate, e rău și pentru copil și pentru noi.
Așa că cel mai indicat lucru este să-l ținem acasă atunci când apar acele lucruri nespecifice”, mai subliniază dr. Raluca Ghionaru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Te-ai întrebat vreodată de ce...
