„Să zicem că aveți o petrecere aniversară pentru copilul de 2 ani. Ai invitat tot orașul, ai invitat primarul. Iar copilul tău de 2 ani începe să plângă la petrecere, să vomite sau se întâmplă ceva ridicol. Tu simți că: `wow! copilul ăsta are o genă de nerecunoștință de la socri. Copilul meu nu apreciază ce am făcut pentru el`”, spune dr. Shefali.

Dr. Shefali subliniază cum părinții, în loc să recunoască realitatea comportamentului copilului, îl interpretează prin prisma propriilor sentimente. În astfel de momente, părintele poate simți frustrare sau chiar rușine, văzându-și copilul ca fiind nerecunoscător sau incapabil să aprecieze eforturile depuse. Aceasta este o reflecție a ego-ului părintelui, nu a realității copilului.

„Tu, ca părinte, nu recunoști marele adevăr și acela că al tău copil nu dă doi bani pe primar, pe cine ai chemat tu la petrecere și pe toate lucrurile extravagante cu care ai decorat casa. Crezi că copilului îi pasă de asta? NU! Ție îți pasă de asta! ȚIE! Și până nu recunoști că orice alegere faci pentru copil o faci din ego-ul tău, nu o să înțelegi cu adevărat cine este copilul tău”, continuă experta.

Citește și Parentingul este despre control? Dr. Shefali: "Părinții noștri chiar credeau această minciună!"

Nevoile reale ale copilului vs dorințele părinților

Pentru un copil de 2 ani, lumea este simplă și directă. Emoțiile și comportamentele sale sunt autentice, iar reacțiile sale sunt dictate de nevoile sale de moment, cum ar fi oboseala, foamea sau disconfortul. Copilul nu are capacitatea de a înțelege complexitatea evenimentului sau de a aprecia gesturile sociale din spatele unei petreceri fastuoase.  

Într-o declarație puternică, ea ne provoacă să ne examinăm propriul comportament și cum acesta interferează cu dezvoltarea sănătoasă a copilului.

„Îți blochezi copilul pentru a deveni foarte mulțumit de el însuși! Pentru că pretinzi că tu și ego-ul tău nu-s în cameră. Vezi ego-ul partenerului, vezi ego-ul prietenilor, dar ego-ul tău unde este? `Nu am niciun ego! Despre ce vorbești?`”, subliniază dr. Shefali.

Dr. Shefali evidențiază faptul că majoritatea părinților sunt conștienți de defectele celor din jur, dar nu reușesc să-și vadă propriul ego, care, paradoxal, influențează profund relația cu propriul copil. Ego-ul, necontrolat și neconștientizat, blochează o conexiune autentică și profundă între părinte și copil. Acest ego ridică bariere între ceea ce este părintele cu adevărat și esența copilului său, afectând modul în care cei doi interacționează.

„Până nu o să-ți vezi ego-ul tău, nu o să poți să înțelegi cum este copilul tău. Pentru că ego-ul tău blochează conexiunea cu inima ta, cu sufletul tău, esența ta și esența copilului tău”, a mai spus experta. 

Vezi și Dr. Shefali demontează mitul conform căruia parentingul este despre a crește un copil de succes: "Să fim sinceri! Să nu ne mai mințim!"

SURSA FOTO: freepik.com @aimenda123

Ego-ul, sursa conflictelor în parenting

De multe ori, părinții consideră că problema principală în relația cu copilul este comportamentul acestuia. Însă, Dr. Shefali face o observație fundamentală:

„Toți spuneți că problema în parenting este copilul. Nu este copilul! Este ego-ul părinților care stă între mamă sau tată și copil. Așa că data viitoare când aveți o situație neplăcută cu copilul vostru și sunteți pe cale să-i aplicați o pedeapsă și să vă urcați pe acel munte al vostru înalt și să pretindeți că sunteți Dumnezeu, întrebați-vă: `Ce lucru din acest moment are legătură cu mine?`”, subliniază dr. Shefali.

Citește și Dr Shefali Tsabary, mesaj pentru părinții români: „Numai AȘA îți eliberezi copiii!

Trezirea conștientă a părinților

Atunci când părintele crede că al său copil este „leneș” sau „încăpățânat”, este important să investigheze dacă aceste percepții nu sunt de fapt o reflecție a propriilor așteptări nerealiste sau nevoi de control.

Dr. Shefali ne provoacă să ne privim în oglindă, atât metaforic, cât și literal. Aceasta nu este o simplă introspecție, ci o „călătorie conștientă de trezire” care începe cu părintele, nu cu copilul. În loc să acuze copilul pentru comportamentul său, părintele ar trebui să se întrebe „Ce din interiorul meu pierde controlul și vreau să-mi controlez copilul?” Este o invitație de a recunoaște că dorința de a controla sau pedepsi vine din frică, anxietate sau nevoia de a se simți în siguranță.

„Ego-ul părintelui este cel care aduce judecăți, așteptări și frustrare, interpretând comportamentele copilului prin prisma propriilor insecurități și proiecții.

`Eu cred că al meu copil e leneș`, dar întrebați-vă `ce treabă are cu așteptările mele?`

`Eu cred că al meu copil e încăpățânat`. Uitați-vă în oglindă și întrebați-vă ce legătură are cu voi! 

`Copilul meu este un copil rău, trebuie să-l pedepsesc!` Uitați-vă în oglindă! `Ce din interiorul meu pierde controlul și vreau să-mi controlez copilul?`

Aceasta este călătoria conștientă de trezire! Începe cu voi, părinții, înrebându-vă `ce e EU din acest moment?`”, a mai spus dr. Shefali.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.