„Efectul Pygmalion” sau „efectul Rosenthal” reprezintă o strategie deosebit de puternică pentru încurajarea copiilor să-și atingă obiectivele, atât în plan școlar, cât și personal. Această metodă implică stimularea lor să își recunoască întregul lor potențial, să le ofere o încredere neclintită în propriile lor capacități; acest lucru îi va determina să interiorizeze aceste așteptări ca pe o realitate și, în consecință, să le îndeplinească. Originea termenului provine din mitologia greacă, din povestea lui Pygmalion, un rege și sculptor din Cipru, care s-a îndrăgostit de una dintre statuile feminine create de el, numită Galatea. Sentimentele sale față de statuie au fost atât de puternice încât a trătat-o ca pe o femeie reală, până într-o zi când dorința sa a devenit realitate și zeița Afrodita i-a insuflat viață. Această situație ilustrează conceptul de „profeție auto-împlinită”, sugerând că o predicție formulată devine cauza propriei sale îndepliniri.

În contextul copiilor, acest fenomen este aplicat prin crearea unor așteptări pozitive față de capacitățile lor. Prin comunicarea constantă a acestor așteptări, copiii ajung să le perceapă ca fiind reale și să dezvolte încredere în abilitățile pe care li se afirmă că le dețin. Totodată, este important să li se ofere oportunități efective de a-și demonstra aptitudinile - de exemplu, dacă li se sugerează că au abilități de vorbire în public, trebuie să fie încurajați și expuși la situații care să le permită să-și exerseze aceste abilități.

Conform acestei abordări, copiii vor percepe ceea ce li se comunică de către adulți ca pe o realitate și, în final, vor dezvolta încredere în aceste abilități, astfel cum le-au fost conturate. Această încredere îi va ghida în alegerile lor, crescându-le stima de sine și determinându-i să abordeze cu încredere studiile, activitățile sportive și relațiile interpersonale. Prin urmare, prin efectul Pygmalion, copiii nu numai că vor adopta aceste așteptări ca pe o realitate, ci vor dezvolta și încrederea necesară pentru a-și concretiza potențialul. 

Citește și De ce consecințele NU afectează creierul copiilor în același mod ca pedepsele? Un celebru neuropsiholog vorbește despre această subtilă linie roșie

Experimentul cu elevii dintr-o școală pentru a demonstra „efectul Pygmalion”

SURSA FOTO: freepik.com @Sudipdesign

Experimentul care a scos la iveală „efectul Pygmalion” nu este doar o fabulă, ci o dovadă solidă a modului în care așteptările și încrederea pot influența dezvoltarea copiilor. Într-un studiu emblematic desfășurat în 1964 de pionierii acestui concept, psihologul american Robert Rosenthal și Lenore Jacobson, directorul unei școli din San Francisco (California, Statele Unite), au adus la lumină o realitate surprinzătoare din spatele efectului Pygmalion.

Experimentul lor a fost un exercițiu captivant de testare a influenței puternice a încrederii asupra performanței elevilor. În cadrul acestei cercetări, copiilor cu vârste între 7 și 11 ani li s-au administrat teste de inteligență la școala condusă de Jacobson. Apoi, profesorilor li s-a dezvăluit că o jumătate dintre elevi (selecționați aleatoriu) erau înzestrați cu abilități intelectuale excepționale, în timp ce cealaltă jumătate primea rezultatele reale ale testului. La finalul perioadei de studiu, s-a observat că studenții despre care profesorii credeau că sunt mai străluciți din punct de vedere intelectual au înregistrat progrese semnificative și au obținut rezultate mai bune decât media.

Acest fenomen nu se bazează pe magie, ci pe o strategie psihologică subtilă. Profesorii au proiectat așteptări mai înalte asupra elevilor pe care îi considerau „luminoși” și, poate fără să-și dea seama, au transmis mesaje pozitive, încurajându-i să depună efort pentru a progresa.

Și astfel, putem schimba direcția și traseul pe care îl urmează copiii noștri. „Efectul Pygmalion se referă la abilitatea unor persoane de a ajuta alții să-și recunoască propriile abilități și talente, să aibă încredere în ei și să persevereze”, subliniază Patri Psicóloga.

Această cercetare relevă, de asemenea, importanța cuvintelor noastre și a modului în care comunicăm cu copiii noștri. Putem influența și chiar condiționa dezvoltarea lor. Efectul Pygmalion nu doar dezvăluie potențialul individual, ci și puterea pe care părinții și profesorii o au de a modela acest potențial. În ciuda accentului pus pe creșterea abilităților, același principiu poate fi aplicat și invers, generând așteptări negative. Astfel de influențare nefavorabilă ar fi cunoscută ca „efectul pygmalion golam”.

Efectul Pygmalion devine un instrument esențial pentru a cultiva o stimă de sine sănătoasă în rândul copiilor noștri. Prin acest efect, putem contribui la formarea unei identități puternice și la dezvoltarea unei convingeri în propria valoare și potențial. Aceasta le va oferi forța necesară să nu devină niciodată marionete ale altora sau să își abandoneze autenticitatea pentru a se integra în mulțime. În definitiv, efectul Pygmalion se dovedește a fi o unelte esențială pentru a-i învăța pe copiii noștri să fie încrezători, să își dezvolte o stimă de sine sănătoasă și să își urmeze propriul drum.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.