Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Vom explora dacă acest comportament al copilului tău este doar o etapă normală a dezvoltării sau indică un caracter cu adevărat egoist. Să nu uităm că dorința și curiozitatea de a-și apăra jucăriile sunt aspecte firești ale copilăriei.
Vom dezvălui motivele din spatele refuzului de a împărți jucăriile și cum poți aborda această situație într-un mod constructiv. Uneori, este vorba despre explorarea unui spațiu personal, iar alteori, copiii doar învață să interacționeze cu ceilalți.
Dacă te îngrijorezi că acest comportament al micuțului tău depășește limita normalității, vei găsi în articol sfaturi practice pentru a naviga prin această perioadă a dezvoltării sale. Împreună, vom descoperi cum să înțelegem mai bine și să gestionăm comportamentul copiilor în ceea ce privește jucăriile.
Deci, părinți, nu vă faceți griji prea mult! Aflați mai multe despre această etapă a creșterii copiilor și descoperiți cum să vă sprijiniți micuții în dezvoltarea lor armonioasă.
Citește și Cinci comportamente egocentrice la copii care sunt total normale și pozitive pentru dezvoltarea lor
Până la vârsta de cinci ani, egocentrismul joacă un rol semnificativ în viața copiilor, iar în loc să-i numim egoiști, ar trebui să înțelegem că aceasta este o etapă normală a dezvoltării lor.
În loc să condamnăm comportamentul aparent egoist al copiilor, să înțelegem că aceștia trec printr-o perioadă în care ei înșiși sunt centrul universului lor. Aflăm cum să facem distincția între egocentrismul normal și semnele unui comportament egoist real.
Descoperim că, până la vârsta de cinci ani, copiii sunt încă în procesul de învățare a empatiei și de dezvoltare a abilităților sociale. Vom oferi sfaturi părinților privind cum pot încuraja această evoluție și cum să gestioneze situațiile în care copiii par a fi prea concentrați pe ei înșiși.
Explorăm impactul cuvintelor precum „eu” și „al meu” în dezvoltarea copiilor și cum acestea reprezintă o parte esențială a formării identității lor. Părinții vor găsi informații utile pentru a naviga cu înțelepciune prin această perioadă a autocentrării copiilor lor.
SURSA FOTO: freepik.com
În lumina descoperirilor recente, este important să înțelegem că atunci când copiii afirmă că ceva este „al lor”, aceasta nu denotă egoism, ci mai degrabă un instinct sănătos de proprietate. Mai ales în cazul celor sub cinci ani, este important să recunoaștem că această manifestare nu este legată de egoismul fiziologic, ci mai degrabă de un profund atașament și de un instinct de proprietate la fel de esențial precum legătura cu mama.
Instinctul de proprietate la copii este o etapă pozitivă și necesară. În timpul disputelor cu alți copii, interacțiunea părinților poate fi contraproductivă, deoarece aceste momente reprezintă oportunități valoroase pentru copii să învețe limitele și să înțeleagă conceptele de „al meu” și „al tău”.
Conform învățăturilor celebrului pediatru și psihanalist englez Donald Winnicott, lupta pentru o jucărie este o modalitate prin care copiii își afirmă limitele și își consolidează autonomia. Înțelegem că aceste conflicte nu sunt doar o expresie a egoismului, ci și un mod prin care copiii încearcă să comunice și să împărtășească nevoile lor cu cei din jur.
Desigur, pentru adulți, a împrumuta sau a lăsa pe altcineva să folosească un obiect implică în mod natural încredere în returnarea acestuia. Cu toate acestea, pentru copii, această înțelegere nu este încă complet cristalizată.
Din perspectiva micuților, timpul este o entitate vagă, iar conceptul de „mai târziu” poate părea un teren incert. Copiii nu percep încă viitorul într-un mod clar și, prin urmare, teama că jucăria împrumutată va dispărea pentru totdeauna îi copleșește.
Explicarea conceptului că prietenul lor va returna jucăria „mai târziu” se pierde în interpretarea lor. „După” pentru ei înseamnă adesea „niciodată”. În această etapă, copiii încă învață să descifreze intențiile celorlalți, inclusiv ale prietenilor lor.
În situații de dispută între copii, subliniem importanța de a evita etichetele precum „egoist” sau „hoț”. Copiii sunt în proces de învățare și dezvoltare, iar conflictele joacă un rol esențial în această evoluție. Este important să evităm intervenția prea rapidă în astfel de situații, permițând micuților să-și rezolve conflictele în mod independent. Prin acest proces, ei învață nu doar să împartă, ci și să navigheze în lumea relațiilor sociale.
SURSA FOTO: freepik.com @romeo22
În fața comportamentului egoist al unui copil, intervenția părinților poate să fie importantă. Cu toate acestea, unele fraze obișnuite pot să nu aibă efectul dorit și, în schimb, pot intensifica conflictele. Iată câteva alternative pentru a gestiona situațiile dificile cu înțelegere și eficacitate!
Fraza originală: „Ești mereu egoist! Dacă te comporți așa, nimeni nu te va iubi”.
Alternativă: „Ține minte să împarți jucăriile, astfel prietenii tăi se vor simți bine și vor fi mai dispuși să se joace cu tine”.
Fraza originală: „Dacă te comporți așa, nu îți voi mai cumpăra nimic!”.
Alternativă: „Înțeleg că îți place jucăria ta. Cum ar fi să încerci să o împarți pentru a vă putea juca cu toții?”
Fraza originală: „Vei rămâne singur, nimeni nu va dori să se joace cu tine”.
Alternativă: „Văd că îți pasă mult de jucăria ta. Haide să găsim o modalitate prin care toți să vă simțiți fericiți și să vă jucați împreună”.
Fraza originală: „Ții un pic jucăria și apoi i-o dai și lui”.
Alternativă: „Cum crezi că putem face astfel încât amândoi să vă simțiți fericiți cu jucăriile tale? Poate găsim o soluție în care amândoi să fiți mulțumiți”.
În loc să recurgem la critici sau amenințări, încurajăm dialogul deschis și găsirea unor soluții împreună cu copilul. Aceasta nu doar consolidează încrederea și relația, ci îi învață și pe cei mici să gestioneze situațiile dificile cu înțelepciune.
Când doi copii se confruntă într-un litigiu aprins legat de jucării, este important să adoptăm o abordare înțelegătoare și să îi ghidăm în explorarea propriilor lor sentimente. Iată câteva sfaturi pentru părinți în astfel de situații delicate.
În loc să afirmăm simplu că „amândoi aveți dreptate”, ajutăm copiii să înțeleagă motivele din spatele acțiunilor lor. Întrebăm primul copil: „te temi că nu îți va returna jucăria?” și pe cel de-al doilea: „crezi că e rândul tău să te joci cu jucăria acum?”
Atunci când litigiul amenință să escaladeze, descriem sentimentele lor, fără a aștepta răspunsuri imediate. Aceasta oferă un moment de reflecție și calmare. Evităm justificările și ne concentrăm pe liniștirea lor. Dacă cearta devine periculoasă, intervenim pentru a-i separa, fără a lua parte la stabilirea vinovăției.
Este important să spunem „destul este suficient” și să îndepărtăm obiectul litigiului, fără a decide cine are dreptate. Le reamintim că fiecare își poate lua jucăria când dorește, fără a se certa. Aceasta oferă copiilor un sentiment de echitate și le permite să se consoleze fiecare în felul său.
În cazul în care un copil ia o jucărie de la un coleg, intervenim imediat pentru a restitui jucăria proprietarului de drept. Învățăm copiii să respecte dreptul legitim al proprietarului și să înțeleagă importanța respectului reciproc în privința obiectelor personale.
Învațăm copiii să prețuiască cadourile primite, indiferent de valoare. Le explicăm că este important să exprime de ce apreciază cadoul și să recunoască eforturile celor care au ales și au oferit cadoul.
Prin adoptarea unei abordări atente și înțelegătoare în gestionarea disputelor legate de jucării, părinții pot contribui la formarea abilităților sociale și a empatiei în rândul copiilor, consolidând astfel relațiile lor interpersonale.
SURSA FOTO: freepik.com @user11877524
Indiferent de vârstă, cultivarea generozității în sufletele copiilor reprezintă o parte esențială a creșterii lor. Încă de la vârste fragede, învățarea bucuriei oferirii poate fi prezentată ca o oportunitate de a „crește” și de a străluci în propriul fel. Soluția constă în a face din generozitate o provocare plăcută, evitând să o percepi ca pe o obligație plictisitoare. Iată câteva strategii pentru fiecare etapă a copilăriei!
În această etapă, chiar și cei mai mici pot învăța despre frumusețea oferirii. Ei pot face desene fiecărui membru al familiei și pot participa la oferirea de cadouri în timpul sărbătorilor. Este momentul să le arătați cum este să faci pe altcineva fericit și să împărtășești bucuria oferirii.
Începând de la această vârstă, copiii pot crea cu adevărat cadouri. Este esențial să le insuflați entuziasmul de a aștepta cu nerăbdare reacția bucuriei din partea destinatarului. Este important ca aceștia să își imagineze ce le-ar plăcea cel mai mult. Primiți cadoul cu entuziasm, deoarece această reacție pozitivă îi motivează și îi încurajează să continue să ofere cu inima deschisă.
Pentru a face experiența generozității autentice, este important să evitați asocierea cadourilor cu obligații. De exemplu, în loc să spuneți „trebuie să faci un cadou bunicii, care își amintește mereu de tine”, încurajați-i astfel: „cât de fericită este bunica când îi faci un desen de ziua ei? Nu ar fi minunat să faci ceva special și de data asta? Ești talentat la a face și a oferi cadouri”.
Cu aceste abordări, veți învăța copiii nu doar să ofere, ci și să experimenteze bucuria și satisfacția autentică a generozității.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
