Este în regulă să-ți lași copilul să renunțe? Psihiatru, mesaj pentru părinți: „«Cei care renunță nu câștigă, iar câștigătorii nu renunță niciodată» e un MIT periculos!” / FOTO: freepik.com @zurijeta

„Amy, în vârstă de 14 ani, și părinții ei, Sara și John, s-au alăturat întâlnirii Zoom din camera lor de zi. Expresia lui Amy mi-a spus imediat că ceva nu era în regulă.

Sara a început discuția spunând că Amy, boboc de liceu, tocmai le-a spus că vrea să renunțe la fotbal. Amy a dat din ochi, spunând că mama ei minte – ea vrea doar să renunțe la echipa de care face deplasări, dar intenționează să continue să joace în echipa de juniori la școală. John era îngrijorat că renunțarea acum o va împiedica pe Amy să joace la facultate și că ar fi o încălcare a angajamentului pe care l-a făcut față de echipă.

Amy a scos un oftat adânc – tipul de oftat pe care doar un adolescent de 14 ani îl poate scoate – și a spus, cu o suferință tot mai evidentă: `nu înțelegeți. Nu voi juca niciodată fotbal la facultate și vreau doar să-mi văd prietenii în weekend. Nu mă puteți obliga să fac asta!`

Le-am cerut tuturor să respire, să ia o gustare și să se regrupeze pe canapea în cinci minute”, povestește psihiatrul Candida Fink în rubricile psychologytoday.com.

SURSA FOTO: freepik.com @maria_sbytova

Renunțarea la lucruri face parte din procesul de creștere

„Cei care renunță nu câștigă, iar câștigătorii nu renunță niciodată” este o afirmație adânc înrădăcinată în conștiința noastră colectivă. Dar aceasta este un mit periculos.

În realitate, oamenii de succes iau adesea decizii importante cu privire la ceea ce trebuie să continue și ceea ce trebuie să renunțe. Fie că este vorba despre un scriitor care a decis să nu mai urmeze vreodată un alt curs de matematică după primul an de facultate, fie despre un atlet care a ales un sport în care să exceleze și a renunțat la altele, adulții care reușesc sunt cei care perseverează în activitățile care le servesc și renunță la cele care nu le sunt de folos.

A-i învăța pe copii cum să ia aceste decizii este la fel de important ca a-i învăța să persevereze în fața provocărilor.

„Când Amy și părinții ei s-au alăturat din nou întâlnirii Zoom, primul meu pas a fost să o încurajez pe Amy să vorbească, în timp ce părinții ei o ascultau în liniște, fără a o întrerupe. Ascultarea activă nu vine de la sine, dar este extrem de valoroasă.

Cu puțină încurajare, Amy a explicat că se simțea copleșită de noul ei program de școală. Avea cursuri și antrenamente de fotbal până la ora 17:00. Când ajungea acasă, făcea duș și lua cina, dar nu reușea să înceapă temele până la ora 19:00 - și temele durau ore întregi. Ea a menționat că temele ei păreau mult mai dificile decât anul trecut, în clasa a opta. Odată ajunsă în pat, a spus că vrea doar câteva minute pentru a trimite mesaje prietenilor ei”, mai povestește specialista.

Copiii se confruntă cu o mulțime de cerințe

Sara și John au spus, aproape la unison, că familia pune toate dispozitivele din bucătărie la încărcat înainte de culcare. Acum și-au dat seama că Amy a fost mai rezistentă la această regulă de când a început școala.

Amy a izbucnit în hohote de râs, spunând că acesta era singurul moment în care putea vorbi cu prietenii ei. Când a renunțat la telefon, a avut probleme în a adormi, deoarece își făcea griji pentru ceea ce îi lipsea. Ea a explicat că nu era în aceeași clasă cu prietenii ei și, cu doar 20 de minute pentru prânz, abia reușea să îi vadă.

„Părinții ei au menționat că școala și activitățile extracurriculare ar trebui să fie priorități, dar le-am reamintit că nevoia lui Amy de a se conecta cu prietenii ei era, de asemenea, o prioritate pentru dezvoltarea ei. Deși știau deja acest lucru, încercau să depășească teama că Amy nu va urma calea către facultate, înțelegând în același timp că are nevoie de timp pentru a fi alături de prietenii ei”, mai spune Candida Fink .

SURSA FOTO: freepik.com @podyukoleg

3 strategii pentru a discuta despre renunțare

„Înainte de încheierea întâlnirii, i-am instruit pe părinții lui Amy cu privire la câteva instrumente pe care să le folosească în continuarea conversației acasă. Am revizuit împreună primele trei”, susține experta.

Ascultarea activă

Verificarea propriei anxietăți

Ținerea cont de faptul că a învăța să renunți este la fel de important ca a învăța să perseverezi.

Ascultarea preocupărilor copilului este cel mai important instrument în această discuție. Încercați să ascultați fără să vă grăbiți să oferiți idei, experiențe proprii sau opinii despre cum ar trebui să se simtă sau să gândească. Fiți deschiși și curioși în legătură cu ceea ce au în gând și știți că sentimentele lor sunt reale și valide în acel moment. Chiar dacă nu le înțelegem pe deplin, este important să le respectăm.

Al doilea instrument puternic în navigarea acestor discuții este menținerea calmului și conștientizarea propriei anxietăți legate de renunțare. Copiii observă acest lucru și iau în considerare temerile noastre.

Trebuie să le oferim spațiu pentru a-și răspunde propriilor nevoi și să nu îi influențăm cu reacțiile noastre emoționale. Nu este vorba că nu vom simți emoții, dar a fi conștienți de starea noastră interioară face o mare diferență în modul în care decurg aceste conversații.

În cele din urmă, este esențial să menținem conștientizarea faptului că a învăța să renunți la ceva este la fel de important ca a învăța lucruri noi. Încercați să nu abordați discuția dintr-o poziție implicită în care renunțarea este întotdeauna considerată un lucru rău. Renunțarea poate deschide noi oportunități pentru un copil sau poate contribui la menținerea sănătății mintale, ceea ce, la rândul său, poate duce la alte oportunități.

O rezoluție gânditoare

Amy și părinții ei au continuat conversația acasă, având în vedere câteva dintre îndrumările psihiatrului.

„Sara mi-a trimis un mesaj săptămâna următoare pentru a-mi spune că Amy a ales să renunțe la fotbalul din deplasare și că plănuia cu bucurie o activitate de weekend cu prietenii ei.

Rutinele de noapte legate de telefonul mobil păreau puțin mai puțin stresante, dar erau încă în lucru. De asemenea, s-a dovedit că și Sara și John erau puțin ușurați că au câteva momente de respiro în weekend”, a conchis specialista.

Renunțarea nu este întotdeauna soluția corectă, dar uneori este exact ceea ce are nevoie copilul tău – și tu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.