Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Dacă ai crescut cu părinți care controlează, probabil ai observat unele trăsături care persistă până la vârsta adultă. Controlul parental excesiv poate avea un impact profund asupra dezvoltării copilului și poate modela modelele de comportament ale acestuia.
Cercetările psihologice au arătat că cei care se considerau produsul unor părinți exagerat de exigenți erau mai deprimați, mai anxioși și aveau probleme în a se înțelege bine cu ceilalți. Implicarea excesivă a părinților afectează evoluția naturală a autonomiei copilului.
Cel mai probabil nu îți dai seama ce înseamnă de fapt controlul asupra copiilor. Nu este vorba despre a te îngriji să-i oferi trei mese principale și două gustări, ci despre a insista să le mănânce atunci când lui nu-i e foame.
Fotografie de la Anastasia Gepp/Pexels
Nu e nici despre a nu-l lăsa să plece în sandale când plouă, ci despre ai răspunde cu „Pentru că așa zic eu, de-aia!“ când te întreabă de ce. Și nici despre a-l determina să învețe o limbă străină. Ci despre a-l învinovăți dacă nu reușește, spunându-i „Asta e ce merit eu, după tot ce am făcut pentru tine?“
Copiii părinților care controlează cresc adesea simțindu-se dezamăgiți. Din cauza criticilor constante și a lipsei de încredere în sine, mulți adulți au dificultăți să se simtă încrezători și competenți.
În familiile în care părinții suprimă exprimarea emoțiilor, copiii își dezvoltă adesea obiceiul de a-și suprima sentimentele. Ca adulți, au dificultăți în a-și recunoaște, a comunica și a-și gestiona emoțiile.
Părinții care controlează recurg adesea la critici și la manipulare emoțională, ceea ce îi face pe copii să se teamă de confruntare. La vârsta adultă, acest lucru se manifestă prin dificultăți de a stabili limite și de a exprima dezacordul.
Fotografie de la Creation Hill/ Pexels
Copiii părinților controlanți dezvoltă adesea tendințe perfecționiste din cauza așteptărilor mari și a intoleranței la greșeli. Perfecționismul poate duce la stres, epuizare și dificultăți în delegarea sarcinilor.
Din cauza unei copilării în care relațiile erau pline de control și supunere, copiii deveniți adulți au dificultăți în a stabili relații sănătoase, echitabile. Ei se regăsesc adesea în relații care reflectă dinamica copilăriei.
Adulții care cresc cu părinți controlanți își asumă adesea o responsabilitate excesivă pentru sentimentele și nevoile celorlalți. Ei devin oameni care încearcă să îi mulțumească pe toți, chiar și în detrimentul lor.
Când părinții iau toate deciziile importante în timpul copilăriei, adulților le este greu să aibă încredere în propriile lor judecăți. Acest lucru duce la îndoieli continue și dificultăți în luarea independentă a deciziilor.
În familiile în care copiii sunt învățați să pună pe primul loc nevoile părinților, adulții își neglijează adesea propriile nevoi. Acest lucru se manifestă printr-o lipsă de grijă față de sănătatea fizică și emoțională.
Concluzie: Înțelegerea acestor caracteristici este primul pas în depășirea efectelor negative ale controlului parentalității. Cu ajutorul terapiei, stabilirii limitelor și îngrijirii de sine, aceste tipare pot fi transformate și puteți duce o viață mai împlinită. Ține minte, trecutul tău nu te definește; ai puterea de a crea un viitor mai bun.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
