Vezi versiune Desktop
Copii care încearcă să își conducă părinții. Mama și tata devin marionete în mâinile lor. Ce se poate face în privința asta?
Autoritatea este adesea confundată cu autoritarismul. Atunci când autoritatea este exercitată în educația copiilor, aceștia primesc, indirect, mesajul că părinții știu ce este mai bine pentru ei.
Înainte de a exercita această autoritate, este necesară crearea unei legături de încredere și a unui mediu în care copiii se simt apreciați și iubiți, un mediu care nu există atunci când părinții sunt prea permisivi.
Educația permisivă vine din convingerea unor părinți că limitele, programul și regulile ar putea provoca traume copiilor. Aceștia sunt părinți care vor să evite conflictele și problemele, potrivit guiainfantil.com.
SURSA FOTO: freepik.com @lunamarina
Se vorbește adesea despre consecințele negative ale adoptării unui stil educațional autoritar sau prea exigent față de copii, sugerându-se că aceștia pot deveni tirani. Ca reacție la acest tip de educație, apare un model de părinte „modern”, care crede că prea multă disciplină poate provoca traume copiilor, bazându-se pe propriile experiențe.
A fi permisiv înseamnă a nu impune limite, ceea ce duce la lipsa unui cadru în care copiii să își exerseze libertatea în mod responsabil. Acest lucru poate avea următoarele consecințe:
Risc crescut de probleme de comportament din cauza absenței regulilor și limitelor pe termen lung.
Fără o îndrumare adecvată din partea părinților și cu prea multă libertate, copiii nu își vor dezvolta suficiente abilități sociale pentru a-și rezolva singuri problemele.
Copiii pot dezvolta probleme de stimă de sine și nesiguranță.
Educația permisivă duce la lipsa rutinei, ceea ce poate face copiii leneși și inconștienți de responsabilitățile lor.
Absența limitelor îi face pe copii impulsivi, imaturi și dificil de controlat.
O obsesie a părinților de a le oferi copiilor tot ce ei nu au avut în copilărie poate duce la confuzia între dragoste și satisfacerea tuturor dorințelor copilului. Astfel, copiii învață să facă doar ceea ce vor și pierd noțiunea de autoritate.
Regulile și limitele nu sunt negative, ci esențiale pentru ca copiii să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și să dezvolte valori solide.
De aceea, este important să existe un echilibru între educația permisivă și cea autoritară, prin stabilirea de reguli și limite flexibile, dar cu afecțiune și respect față de copii.
Faptul că am avut o educație extrem de autoritară ne poate face, mai târziu, să fim prea permisivi atunci când devenim părinți. Totuși, există și alte motive care ne determină să fim părinți permisivi:
SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan
Părinții ai căror copii nu au fost planificați sau care au o diferență mare de vârstă față de frații lor mai mari. Uneori, aceștia sunt deja mai în vârstă sau epuizați de efortul de a-i educa pe primii copii.
Părinții care nu au suficient timp pentru a se dedica pe deplin rolului de părinte și care sunt copleșiți de sentimentul de vinovăție. Aceștia, pe lângă faptul că sunt permisivi, tind să fie și compensatori.
Cei care devin părinți la o vârstă fragedă și care doresc să continue să trăiască în același ritm cu prietenii lor, lăsându-și copiii în grija altcuiva.
Permisivitatea excesivă poate face copiii impulsivi și intoleranți, printre alte consecințe. Este important ca părinții să le ofere copiilor abilitățile necesare pentru a socializa adecvat, deoarece permisivitatea nu este drumul corect.
Copilăria este perioada ideală pentru a corecta acest tip de comportament, deoarece, odată ajunși adolescenți, personalitatea lor va fi deja formată și va fi mult mai dificil de influențat.
Pentru a reuși acest lucru, este esențial să fim răbdători, calmi, rezonabili și echilibrați, impunând limite ferme, dar fără a fi agresivi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
