Fiecare copil (și fiecare familie) este o lume în sine. Nu toți copiii au aceeași personalitate și nici toate dinamicele familiei nu sunt la fel.

Părinții vor avea așadar sarcina de a alege, dintre toate tehnicile și strategiile disponibile, pe cele cu care se simt cel mai identificați.

În acest articol vom vorbi despre una dintre acestea, și anume tehnica cunoscută sub numele de ”extincție”.

Scopul educației este de a ghida copiii astfel încât să învețe să exprime frustrarea și să aleagă comportamente utile care să prevaleze în mediul lor.

Uneori, însă, copiii se angajează în comportamente negative care provoacă probleme la nivel personal, social, familial și academic. Micuții care nu ascultă, insultă sau provoacă continuu pe adulți.

Rolul nostru în aceste cazuri va fi să-i ajutăm să înlocuiască aceste comportamente conflictuale cu altele mai sănătoase și mai adecvate. Totuși, trebuie făcut întotdeauna cu respect și afecțiune, fără violență și pedeapsă. Trebuie să avem în vedere, de fapt, că cei mici încă învață să trăiască.

Foto: Phil Nguyen/ Pexels

Importanța atenției

Una dintre tehnicile care ne poate ajuta cel mai bine în acest scop este extincția. Aceasta pleacă de la baza că, dacă un anumit comportament este repetat, înseamnă că este consolidat. Scopul va fi deci eliminarea stimulilor care hrănesc și mențin comportamentul conflictual.

Când apare conduita menționată mai sus, cu siguranță certăm copilul sau îl pedepsim într-un fel. De fapt, atenția mamei și a tatălui este unul dintre principalii stimuli care există pentru un copil.

Adulții tind să acorde mai multă atenție abaterilor și comportamentelor rele ale copiilor, deoarece acestea sunt enervante și neplăcute, ignorând în același timp comportamentele pozitive. Copilul înțelege astfel că modalitatea de a le atrage atenția este să se comporte prost.

Cum se aplică extincția

Mai exact, extincția își propune să distragă atenția de la acele comportamente pe care dorim să le eliminăm. Nu răspunde la acele comportamente rele, nu certa, ci ignoră-le complet. Această tehnică trebuie să fie întotdeauna însoțită de întărirea pozitivă a comportamentului pozitiv pe care copilul îl adoptă, altfel se poate simți ignorat.

Aceasta nu este o pedeapsă sau o răzbunare. Nu o vom ignora cu o expresie furioasă pe față pentru că ne-am supărat; pur și simplu, ne vom concentra asupra comportamentelor pozitive și dezirabile. Îl vom ajuta, cu afecțiune, să înlocuiască o atitudine cu alta.

Foto: Jep Gambardella/ Pexels

Exemplu

Dacă, de exemplu, un copil dă cu piciorul sau țipă pentru că părinții lui au oprit televizorul, nu ne vom certa cu el, nu îl vom certa că plânge. Vom ignora comportamentul nedorit și vom încerca să îl redirecționăm sugerând ca copilul să petreacă timp împreună cu un joc de societate.

Dacă crizele de furie continuă, trebuie să-i explicăm, calm și afectuos, că nu-i vom acorda atenție atâta timp cât va continua să plângă și să țipe; că vom avea plăcerea să vorbim și să ne jucăm cu el când s-a calmat și vorbește normal.

De îndată ce copilul reușește să se liniștească și se întoarce spre noi pe un ton calm, trebuie să-l primim zâmbind și, acum da, să-l răsplătim cu toată atenția și afecțiunea noastră.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.