Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
La vârsta copilăriei, este normal ca micuții să caute afecțiune, protecție și iubire din partea adulților. Când simt că acestea ar putea fi puse în pericol din diverse motive, apar temeri și insecurități. Este important să fim acolo pentru ei, să le arătăm că suntem mereu alături și că iubirea noastră este necondiționată.
De asemenea, trebuie să fim atenți la semnele care arată că această frică de respingere persistă și după trecerea timpului. În cazul în care situații familiale dificile, precum neglijența sau lipsa de afecțiune, contribuie la această teamă, e important să căutăm sprijinul unui specialist în sănătate mintală sau psiholog. Aceștia pot oferi intervenții adecvate pentru a ajuta copiii să depășească aceste dificultăți și să construiască încredere în sine.
Frica de respingere la copii reprezintă o emoție profundă și adesea latentă, ce îi însoțește pe cei mici în drumul lor spre maturitate. Această frică se înfiripă atunci când simt că aprobarea și acceptarea celor din jurul lor sunt fragile și că comportamentul lor nu primește validare sau protecție.
La baza acestei temeri stă teama de a pierde iubirea și afecțiunea celorlalți. Este important de menționat că, adesea, copiii dezvoltă această frică din cauza unor percepții distorsionate ale realității, deoarece în stadiul lor de dezvoltare pot fi dificil de înțeles comportamentul adulților sau al altor copii. Cu toate acestea, frica de respingere poate avea rădăcini în evenimente reale din viața lor, care afectează imaginea de sine.
Această frică de respingere este o experiență comună la vârsta fragedă și face parte din procesul lor de învățare și dezvoltare. Cu toate acestea, este important să fim conștienți că atunci când această teamă devine persistentă și se extinde dincolo de relațiile familiale și sociale normale, poate avea un impact semnificativ asupra copiilor. Este responsabilitatea noastră, ca adulți, să fim sensibili la această emoție și să oferim copiilor sprijinul și înțelegerea de care au nevoie pentru a le ajuta să o depășească.
Simptomele fricii de respingere la copii pot avea un impact profund asupra comportamentului lor și dezvoltării emoționale. Iată câteva dintre semnele și comportamentele care pot indica această frică latentă și persistentă:
Caută constant aprobarea altora: Copiii cu teama de respingere pot căuta în mod repetat validarea și aprobarea celor din jur, adesea în detrimentul propriilor dorințe și nevoi.
Anxietate de separare: Acești copii pot dezvolta o anxietate puternică legată de separare, fiind neliniștiți atunci când sunt departe de persoanele pe care le consideră sursa lor principală de acceptare.
Timizi și nesiguri: Prezintă tendința de a fi timizi și nesiguri în interacțiunile sociale, având dificultăți în a se exprima sau a se deschide față de alți copii sau adulți.
Evitarea relațiilor interpersonale: Pot evita interacțiunile sociale și preferă izolarea în loc să se implice în relații interpersonale, de teama respingerii.
Reacții de apărare, iritabilitate și furie: Acești copii pot manifesta comportamente de apărare, devenind iritabili și, în unele cazuri, pot exploda în accese de furie. Acest comportament poate fi o modalitate de a se proteja de respingere.
Scăderea stimei de sine: Frica de respingere poate eroda treptat stima de sine a copiilor, generând conflicte interne și incertitudine. Acest lucru îi face să evite cu orice preț să se expună social și să se deschidă față de ceilalți.
Originea fricii de respingere la copii poate fi explicată prin două aspecte distincte: forma înnăscută și forma dobândită, fiecare având influențe semnificative asupra evoluției acestei temeri.
Forma înnăscută: Acest aspect susține că avem o predispoziție înnăscută de a căuta acceptarea și a evita respingerea. Dintr-o perspectivă științifică, această nevoie interioară de acceptare a avut un rol de supraviețuire în trecut. În vremuri antice, respingerea socială putea avea consecințe grave, cum ar fi lipsa protecției grupului sau dificultăți în găsirea hranei. Astfel, avem o tendință naturală de a ne teme de respingere, deoarece evoluția ne-a învățat să valorizăm conexiunile sociale.
Forma dobândită: Pe de altă parte, psihologia sugerează că frica de respingere poate fi în mare parte rezultatul experiențelor neplăcute din copilărie, care au lăsat amprente adânci asupra personalității. Aceste experiențe pot include respingere, neglijență sau lipsa de afecțiune din partea părinților sau a altor figuri semnificative. Aceste traume timpurii pot duce la dezvoltarea fricii de respingere pe termen lung și pot afecta stima de sine a individului.
Consecințele fricii de respingere la copii pot avea un impact profund asupra dezvoltării lor și a relațiilor viitoare. Iată câteva dintre aceste efecte:
Impact asupra conceptului de sine: Frica de respingere poate influența profund modul în care copiii se percep pe ei înșiși pe măsură ce cresc. Pot dezvolta o imagine de sine fragilă și pot avea dificultăți în a-și cunoaște și exprima propriile nevoi și dorințe.
Tendința de a ignora propriile nevoi: Această frică poate determina copiii să acorde mai multă atenție nevoilor altora decât propriilor nevoi. Pot deveni supuși și pot neglija propriile dorințe pentru a evita respingerea, ceea ce poate duce la insatisfacție și neîmplinire personală.
Retragere socială: Copiii cu frică de respingere pot deveni retrași și introvertiți, evitând relațiile interpersonale și preferând izolarea pentru a se proteja de teama de respingere.
Reacții defensive și iritabilitate: Pot deveni defensivi și pot manifesta iritabilitate sau chiar furie ca mecanism de apărare împotriva respingerii.
Comportament supus și neasertiv: Frica de respingere poate face ca acești copii să aibă un comportament supus și să nu fie asertivi în interacțiunile sociale, ceea ce poate afecta dezvoltarea abilităților sociale și a stimei de sine.
Pentru a-i ajuta pe copii să depășească această frică, relațiile interpersonale sănătoase joacă un rol important. Părinții pot oferi sprijin prin explicarea că vor avea experiențe de separare în viață, dar iubirea și afecțiunea lor nu vor dispărea niciodată.
Terapia psihologică este deseori cea mai eficientă metodă pentru depășirea fricii de respingere. Cu toate acestea, există și măsuri pe care părinții le pot lua acasă pentru a sprijini copiii:
Validează emoțiile: Evitați să minimizați frica pe care o simt copiii și confortați-i în experiențele lor, arătându-le că sunt iubiți, protejați și acceptați.
Încurajați învățarea din eșec: Insistați că eșecul face parte din viață și că este o oportunitate de învățare.
Dezvoltarea abilităților sociale și gestionarea anxietății: Ajutați-i să dezvolte abilități sociale și să învețe să gestioneze anxietatea, pentru a putea naviga mai bine în interacțiunile sociale și situațiile de respingere.
Recuperarea încrederii pierdute: Încurajați-i să își lase trecutul în urmă și să renunțe la negativitate, pentru a-și recăpăta încrederea în sine. Amintiți-le că toate emoțiile, inclusiv cele negative, sunt parte a vieții și pot fi transformate în învățare și creștere personală.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
