Foto: Freepik@freepik

Este important să recunoaștem că educația copilului începe încă din pântecele mamei, influențată de emoțiile, valorile și mediul în care aceasta trăiește.

Părintele Calistrat subliniază frecvent că mama este primul psiholog al copilului, iar ceea ce oferă aceasta din punct de vedere emoțional și spiritual influențează profund dezvoltarea copilului.

Într-o lume modernă în care familiile sunt adesea separate de valorile spirituale și tradiționale, provocarea majoră rămâne păstrarea unei educații sănătoase, bazate pe iubire, empatie și credință.

”Astăzi, copiii la 2 ani au deja personalitate, vă repetam și în alte predice acest lucru, nu pot fi deranjați că, eventual, prezintă tulburări psihocomportamentale și trebuie să intervină psihologul. Psihologul să se ducă să-și facă el copiii lui și să-i educe pe ai lui.

Și dacă eu voi întâlni în societate un psiholog cu copiii educați mai bine ca ai mei, atunci mă duc și-i duc și copiii mei lui să-i educe. Deci primul psiholog e mama. Viața creștină începe din pântecele mamei. Mereu vă repet acea expresie a Sfântului Paisia Gheoritul, nu știu dacă e canonizat sau nu, dar viața lui este una exemplară. Și acest cuvios Paisia Gheoritul spune așa: Ce trăiește mama în exterior simte copilul în pântece.

O mamă duhovnicească va naște numai copiii duhovnicești și o mamă destrăbălată, bețivă, fumătoare, desfrânată va naște copiii ticăloși. Așa s-a umplut societatea de deligvenți și de infractori. Deci aceștia n-au picat din satelit și nici n-au fost aduși cu OZN-ul. E proasta educați a societății care se crede infailibilă atunci când se rupe de biserică.

De ce spun că cei șapte ani de acasă sunt temelia veții duhovnicești? Pentru că în epoca modernă în care trăim noi astăzi, vedem cu ochii noștri cum familiile creștine s-au tâmpit de la sine. Și ce vedem?

La doi ani îl duce la grădinița cu program prelungit și spune, părinte, dar eu fac servici. Da, foarte bine că faci servici. Nimenea nu-ți contestă serviciul. Ai o mamă pensionară, pune-o să crească copilul în casă. Ai o soră care n-are servici, ține-o la tine, dă-i un blid de mâncare și să-ți crească copilul în casă.

Când se naște un copil, se naște cu calitățile mamei și ale tatălui. El este în formare. De ce îl duci la școală la vârsta de șapte ani? Pentru că se consideră că atunci creierul are o inflamare de cunoaștere și începe tipizarea informației pe creier, deci acumularea.

Și atunci, în momentul când tu l-ai dus la școală, el deja știe simțul mamei, vocea mamei, sentimentul mamei, sentimentul casei, mirosul locului unde se desfășoară și există, el crește într-un anumit habitat pe care tu îl îmbogățești cu o rugăciune, cu o educație, cu un sfat bun, cu o vorbă bună, cu o împărtășanie, cu o spovedanie, cu un îngeraș, cu un Doamne, Doamne, Ceresc Tată. Și atunci copilul crește sănătos, cum spune înțeleptul Solomon”, a spus Părintele Calistrat.

Educația celor șapte ani de acasă devine esențială nu doar pentru dezvoltarea emoțională a copilului, ci și pentru formarea unei baze spirituale solide. Acest proces începe cu părinți conștienți de rolul lor esențial, dispuși să își asume responsabilitatea educației și să îmbogățească mediul copilului cu valori, rugăciune și o atmosferă de iubire.

Aceasta este provocarea generației noastre: să redăm educației copilului locul său central în familie și să ne asigurăm că minciunile, fie ele educative sau emoționale, sunt folosite cu discernământ și scopuri clare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.