Andreea Esca ne povestește despre anii '80, când, împreună cu colegii săi de la Liceul Sportiv din zona bazinului 23 August, făceau înot. În acea perioadă, sportul era văzut nu doar ca o activitate extrașcolară, ci ca o parte esențială a dezvoltării personale

„Pentru că David Popovici a redeschis acest subiect care este o rană deschisă, de zeci de ani, pentru mulți dintre noi, aș vrea să vă spun o poveste, acum, că m-am mai calmat…

Aceștia din poză suntem noi, prin 1980, o echipă de copii din zona bazinului 23 August, care învățăm la Liceul Sportiv din capătul străzii Maior Coravu și facem înot. Copii din familii oarecare, din vremea comunismului. Pe mine, ai mei, m-au dat aici in clasa întâi (la fix 6 ani) deși stăm in Șoseaua Iancului și avem mai aproape de casă alte două școli generale, ca să fac sport. Pentru a fi acceptată la înscriere, am luat cursuri de înot înainte, deoarece se dă un test.

Sunt cea mai scundă din clasa mea și mama speră ca înotul să `mă lungească` iar tata, care înoată și acum regulat, la 86 de ani, consideră că un copil musai trebuie să facă sport! Ca să-l citez `unul de vară și unul de iarnă, neapărat`”, și-a început Andreea Esca postarea pe Facebook.

Citește și Andreea Esca, despre realitatea socială din școlile noastre: „Copiii sunt foarte cruzi. Dacă n-ar fi fost trist, ar fi fost amuzant”

Antrenamente și viața de zi cu zi

Înotul nu era doar o simplă activitate pentru acești copii. „Dimineața avem 4 ore de școală și apoi antrenament”, își amintește Esca. Întregul program era strict, iar echipamentul sportiv era o raritate. „Toți purtăm slip pentru că suntem copii, habar nu avem că există costume de baie întregi pentru fete”, povestește ea despre uniformitatea impusă de lipsa resurselor.

Descriind bazinul ca fiind „extraordinar de frumos” pentru standardele lor, Andreea Esca ne duce într-o lume în care părinții stăteau cu nasul lipit de geam pentru a-și vedea copiii antrenându-se, iar competițiile erau momente de maximă emoție și bucurie. Vestiarele erau mereu pline de agitație, cu părinți și copii grăbiți să se schimbe și să ajungă la antrenamente.

Antrenorii și disciplina

Esca subliniază rolul important al antrenorilor și încrederea necondiționată pe care părinții o aveau în aceștia. „Ascultam fără să comentăm și executam. Mult, greu, repetitiv. Toți cu același scop. Să performăm. Să câștigăm. Să fim primii”, spune ea despre mentalitatea de atunci.

Pe lângă antrenamentele intense, Andreea Esca vorbește despre viața de zi cu zi a tinerilor sportivi. „În vacanțe mergem în cantonamente. Chiar dacă avem multe antrenamente, faptul că suntem împreună și că avem și timp de joacă este minunat”, spune ea, reflectând asupra camaraderiei și bucuriei de a fi parte dintr-o echipă.

Vezi și Andreea Esca, despre educarea copiilor: „Cred că pe vechi, asta cu «milităria jos din pod» funcționează în continuare. A fi prea relaxat nu e în regulă!”

Declinul bazinului: O dureroasă amintire și un strigăt de ajutor

Andreea Esca rememorează, cu o notă de tristețe și indignare, starea actuală a bazinului 23 August, acum numit Lia Manoliu, care a fost cândva o adevărată oază pentru sportivii tineri ai României. „La aproape jumătate de secol de la povestea mea, copiii din gașca din imagine sunt toți bine”, spune ea, creionând un contrast puternic între evoluția lor personală și decăderea locului care i-a format.

Andreea Esca descrie cum bazinul interior, odinioară plin de viață și energie, este acum închis de șase ani. Întreținerea inadecvată și nepăsarea autorităților au dus la situații absurde. Starea deplorabilă a vestiarelor, cu dușuri smulse din pereți și țevi ruginite, întărește sentimentul de abandon.

Nici cei de la sărituri în apă nu sunt mai norocoși. Fără bazin, aceștia sunt nevoiți să exerseze pe saltele, într-o încercare disperată de a-și continua antrenamentele. „Cei de la sărituri în apă nu mai au în ce sări”, spune Andreea, subliniind absurditatea situației. Despre bazinul de afară, deja deteriorat, campionul olimpic David Popovici a tras recent un semnal de alarmă, dezvăluind și el starea precară în care se află această bază sportivă.

Un apel la acțiune

În ciuda decepției, Andreea Esca nu și-a pierdut speranța. Ea își exprimă dorința ca performanțele lui David Popovici să tragă un semnal de alarmă și să inspire renașterea locului copilăriei sale. „Sper în continuare, că poate odata cu semnalul de alarmă tras de acest copil minune, pe numele lui David Popovici, o să scriu și povestea renașterii locului copilăriei noastre!” își exprimă ea optimismul.

Andreea visează la o zi când bazinul va fi din nou plin de copii din Iancului, Pantelimon, Bariera Vergului, Drumul Taberei și alte zone, copii care nu își permit piscine private, dar care merită șansa de a-și dezvolta abilitățile și pasiunea pentru sport.

„Și printre care ar putea fi o Carmen Bunaciu, o Camelia Potec, un David Popovici, un Robert Glinta, un Vlad Stancu...”, spune ea, evidențiind potențialul imens care s-ar putea pierde dacă acest loc nu este salvat.

În concluzie, Andreea Esca a făcut un apel la acțiune și solidaritate. „Hai România! Ca ne place să ne mândrim cu sportivii!” a încheiat ea, subliniind importanța sprijinului comunitar și guvernamental pentru revitalizarea sportului românesc.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.