Halucinațiile sunt considerate adesea un simptom exclusiv pentru adulții care suferă de psihoză; totuși, acesta este doar un mit.

În realitate, halucinațiile nu afectează doar adulții, ci și copiii.

Se estimează că aproximativ 8% dintre copii manifestă ocazional fenomene halucinatorii, deși acestea nu sunt întotdeauna legate de patologii psihiatrice.

Halucinații din copilărie: patologice sau normale?

În practica clinică, halucinațiile la adulți indică aproape întotdeauna o boală psihotică subiacentă, dar acest lucru nu este valabil pentru copii.

De fapt, multe halucinații din copilărie sunt asociate cu diverse probleme mentale care nu sunt neapărat de origine psihotică, relatează specialiștii de la SerPadres. Acestea includ situații de doliu, crize de anxietate sau alte tulburări afective, dificultăți de adaptare, stres post-traumatic sau tulburări de comportament.

În acest sens, statisticile arată că doar 1 din 3 copii cu halucinații are, de fapt, o tulburare psihică.

Există și alte motive care pot duce la apariția halucinațiilor în copilărie, cum ar fi fenomenele legate de somn (coșmaruri și terori nocturne), care sunt foarte frecvente la copii.

De asemenea, o imaginație foarte vie, gândurile obsesive, ideile ruminative și o minte prea fantezistă (prieteni imaginari) sunt alți factori care pot contribui la apariția halucinațiilor.

Pe de altă parte, gândirea concretă și nerațională a copiilor, precum și imaturitatea lor emoțională, îi fac mai susceptibili la factorii de stres din mediu și la distorsiunile cognitive, ceea ce îi poate determina să-și descrie în mod eronat fanteziile ca imagini ireale și gândurile lor ca voci halucinatorii nerealiste.

Toate acestea înseamnă că, de multe ori, halucinațiile din copilărie nu au o importanță clinică deosebită deoarece se datorează unor factori de dezvoltare.

Cu toate acestea, trebuie acordată o atenție deosebită acestor fenomene, deoarece în anumite cazuri poate fi vorba de o patologie psihiatrică.

Cum se face distincția între o halucinație patologică și una non-patologică?

Conținutul și frecvența halucinațiilor nu sunt elemente complet de încredere pentru a determina dacă originea lor este patologică sau normală.

Acest lucru se datorează faptului că vârsta și experiența de viață sunt doi factori cheie care afectează aspectul și conținutul halucinațiilor.

Astfel, ceea ce poate fi patologic pentru un copil poate fi normal pentru altul.

Din acest motiv, stabilirea diferențelor între o halucinație adevărată și percepțiile cauzate de tulburări de dezvoltare, de o imaginație prea vie sau de expunerea la evenimente traumatice nu este o sarcină simplă.

Cu toate acestea, există câteva manifestări care disting un copil cu halucinații patologice, caracteristice unei tulburări psihiatrice de bază:

- O perturbare emoțională severă care duce la pierderea controlului asupra comportamentului. În general, copilul manifestă o dispoziție iritabilă și/sau euforică. De asemenea, reacționează exagerat la cei mai mici stimuli din mediul său.

- O dezorganizare marcată a conștiinței. Cu alte cuvinte, copilul prezintă o atitudine perplexă și confuză, neputând distinge între halucinații și realitatea înconjurătoare, ceea ce duce la un comportament ciudat.

- Un comportament motor variabil, cu tendință spre excitabilitate.

- Comportament bizar, cu idei delirante și umor incongruent.

- Pierderea contactului cu realitatea, deoarece în mintea copilului există un mediu diferit.

- O rezistență marcată la descrierea halucinațiilor și a tot ceea ce se învârte în jurul lor.

- Izolare socială, care se accentuează pe măsură ce halucinațiile devin mai frecvente.

- Aceste semne indică o posibilă halucinație patologică și necesită o atenție deosebită pentru a determina dacă este vorba de o patologie psihiatrică.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.