Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Tații sau mamele „elicopter”, adică cei care își supraprotejează copiii și îi controlează excesiv, nu știu cu adevărat că se comportă așa. Ba mai mult, de multe ori ei cred că modul lor de a crește copiii este bun pentru că le pasă de micuții lor.
Cu toate acestea, familiile supraprotectoare nu fac bine copiilor! Consecințele acestui tip de parenting, potrivit psihologului Carmen Esteban, și autoarea cărții „Bine ai venit adolescență!”, sunt diverse.
„Nivel scăzut de toleranță la frustrare deoarece sunt copii care nu sunt obișnuiți să greșească. Din acest motiv, de obicei au probleme la școală, după școală, când vine vorba de acceptarea greșelilor, a criticilor de la semeni sau de la alți adulți, o notă proastă, un joc pe care îl pierd etc.”, explică expertul pentru ABC.es.
De multe ori, părinții care își supraprotejează copiii nu vor ca ei să sufere „și asta implică încercarea de a evita emoțiile precum tristețea, furia, frica, respingerea... Dar nu le putem evita deoarece sunt instinctive și toate au o funcție în viața noastră”, spune Esteban. Dacă adulții îi păzesc pe copii aceste emoții, atunci când nu sunt prezenți, ce se va întâmpla? „Nu le vor putea împiedica să apară și, de asemenea, copiii nu vor avea instrumente învățate pentru a le gestiona”.
„Copiii părinților supraprotectori ajung să genereze relații de dependență”, spune psihologul. „În viața de copilărie au o dependență de părinți, dar pe măsură ce cresc vor avea dependență de egalii lor (prieteni, partener etc.). Acest lucru se datorează lipsei de încredere în sine generată de lipsa de autonomie”.
„Dacă fac lucruri pentru copilul meu și îi rezolv problemele, mesajul pe care i-l transmit este că nu poate să o facă singur. Intenția familiei nu este niciodată aceea. De fapt, mesajul pe care multe mămici și tați doresc să-l transmită este: Sunt aici pentru orice. Totuși, aceasta nu înseamnă a le rezolva problemele, ci a le asculta, a le oferi instrumente și a-i lăsa să le rezolve. Ați observat vreodată chipul unui copil când reușește ceva ce a încercat de ceva vreme? Ei zâmbesc direct cu ochii! Acel sentiment de `pot` și împuternicire este ceea ce le oferă siguranță și încredere în ei înșiși”, mai punctează Carmen Esteban, conform sursei citate.
SURSA FOTO: freepik.com
Pentru a evita aceste consecințe negative, experții recomandă promovarea autonomiei copiilor încă de la o vârstă fragedă. Este important ca părinții să permită copiilor să facă lucruri pe cont propriu, în funcție de capacitățile și etapele lor de dezvoltare. Greșelile și eșecurile sunt o parte naturală a procesului de învățare, iar copiii trebuie să aibă oportunitatea de a le experimenta și de a învăța din ele.
„Trebuie să ne adaptăm la fiecare vârstă și la capacitățile lor fizice și emoționale. Dacă ceea ce vor ei să facă nu implică niciun pericol, îi putem lăsa să facă lucruri. Dacă nu-i lăsăm să-și satisfacă nevoia de autonomie atunci când au nevoie, nu o vor avea când le cerem noi. Problema este că de multe ori facem lucrurile în locul lor pentru comoditatea noastră”, spune psihologul.
Și pentru a o demonstra, Esteban exemplifica: „Un băiat de 18 luni vrea să mănânce singur și ajunge să murdărească totul în jur. Pentru a evita acest lucru, mulți părinți preferă să-l hrănească și astfel evită să fie nevoiți să-i schimbe hainele și să curețe podeaua. Un an și jumătate mai târziu, acest copil nu mai vrea să mănânce singur. Acum vrea ca parinții săi să îl hrănească, dar părinții îi spun că este prea mare pentru asta. Ce s-a întâmplat? Când acest copil a vrut să mănânce singur, nu i s-a permis pentru că `nu știa`. Bineînțeles că nu știa, nimeni nu se naște învățat, dar acel moment a fost ocazia pentru el să învețe. Nu trebuie să uităm că greșelile nu fac doar parte din învățare, ci sunt și oportunități de învățare”.
SURSA FOTO: freepik.com @wayhomestudio
Prin urmare, pentru a ști cum să te asiguri că micuții sunt autonomi și responsabili, expertul sfătuiește:
„Încurajarea lor este esențială pentru ca ei să se simtă în siguranță. Copiii se văd reflectați în ochii părinților și nivelul lor de încredere în sine depinde de nivelul nostru de încredere în ei”, explică psihologul.
Esteban amintește că „dacă ei nu o pot face singuri, explică-le verbal cum să o facă și chiar învață-i prin exemplu cum să o facă mai întâi și apoi lasă-i să o facă singuri”.
Pentru a-și atinge independența fizică, trebuie să adaptați spațiile. Psihologul sfătuiește să se pună lucrurile la nivelul lor, să țină vesela copiilor într-un sertar la care ajung și ca să poată pune masa etc.
„Putem face acest lucru atunci când au capacitatea de a asculta și de a reflecta. Aproximativ de la vârsta de 3 ani”, conchide Carmen Esteban.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
