Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
„Testele, concursurile, sistemele astea de evaluare care se concentrează pe competiție contribuie și ele la burnout educațional sau la boreout?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Psihologul clinician și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir a oferit o perspectivă nuanțată, subliniind că „sunt exagerat de multe competiții”, însă copiii reacționează diferit la acestea.
„Sunt puțini copii care, într-adevăr, urmăresc acest succes din tot sufletul. Adică ei chiar își doresc să fie buni, chiar sunt atenți la cât au luat colegii sau alți prieteni. Nu neapărat în ideea de invidie! Pur și simplu au spiritul acesta concurențial care, până la urmă, poate fi un lucru extraordinar de benefic și ar trebui fructificat și ar trebui încurajat. Trebuie să să ne dorim și să urmărim și ce se întâmplă în jurul nostru, care este rezultatul celor din jur și atunci eu unde mă situez?
În momentul în care sunt exagerat de multe concursuri, mie mi se pare că este un efect de banalizare a concurenței. Adică, cu aceste coronițe pe care toți le primesc și bursele pe care la un moment dat toți le primeau, nu mai conta cât au luat.
E important, până la urmă, ca atunci când un copil când reușește chiar să simtă că a făcut ceva! Cred că aceste concursuri sunt foarte benefice, dar depinde și cine le impune sau care este scopul. Dacă acest copil este pregătit și își ia angajamentul - adică este de acord cu participarea la concursul acesta și se implică în a învăța - sau există cineva care dorește foarte mult să-l înscrie la foarte multe concursuri”, a spus Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
În esență, succesul autentic vine atunci când un copil simte cu adevărat că a realizat ceva valoros, iar concursurile trebuie să fie o alegere conștientă și asumată de copil, nu o presiune impusă din exterior.
SURSA FOTO: freepik.com @fotosparrow
Ana-Maria Zamfir a adus în discuție un aspect important legat de volumul de muncă la care sunt supuși elevii. Ea a subliniat că programul elevilor devine tot mai aglomerat, atingând aproape echivalentul unui program de muncă:
„Ne raportăm iar la timp: 4 ore la școală cu 2 ore teme, fac 6. Dacă mai punem și o pregătire la un concurs de genul acesta și toate sunt impuse, am ajunge la o normă întreagă de serviciu!” spune experta.
Psihologul clinician a recunoscut că, personal, nu știe dacă ar putea face față unei astfel de presiuni emoționale, subliniind diferența dintre programul flexibil al unui adult și rutina strictă a unui elev
„Vă mărturisesc că eu nu știu dacă aș mai face față emoțional, să am viața aceasta de elev care în felul ăsta trebuie să învețe. La noi mă refer la sistemul nostru.
Noi, până la urmă, când mergem la serviciu, avem o normă de 8 ore, timp în care, de multe ori, mai ai și o pauză. Sau, există persoane cum suntem și noi, care ne facem singuri programul. Sigur, urmărim să ne îndeplinim toate atribuțiile, să iasă o treabă cât se poate de bună, în special dacă lucrezi în domeniul acesta de freelancing.
Îți dorești ca lucrul tău să fie înfloritor și să ai rezultate, dar elevul nu are asta în viața lui! Are o obligație, n-are dreptul de alege, și, atunci, este foarte greu să găsească o motivație”, a mai adăugat Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Psihologul Ana-Maria Zamfir a abordat o problemă esențială în educație, și anume ce se întâmplă atunci când elevii nu au motivația de a învăța, dar sunt obligați să participe la procesul educațional.
„Și ce se poate întâmpla dacă nu ai motivația de a învăța, nu există, și totuși trebuie să mergi acolo? Ori ești ascultător și conștiincios și faci până la extenuare până ajungi să obosești și să nu mai poți să înveți, să ți se blocheze mintea. Ăsta este burnout! În momentul în care s-au consumat resursele și s-a blocat. Ori ajungi să te plictisești teribil și mergi acolo pentru că trebuie și, mă rog, există niște consecințe pe care tu nu vrei să le suporți. Te duci acolo, dar nu îți iei angajamentul. Nu-ți dorești foarte tare să înveți și atunci stai, stai și faci față și la câteva teste și bifezi acolo tot, un minim necesar, cât ți se impune. (...)”, a explicat Ana-Maria Zamfir.
Experta a mai atras atenția că nu toți copiii reacționează la fel.
„Sunt copii care fac față cu brio și sunt copii care nu. Iar aceștia care fac față cu brio, trebuie să fim realiști, vor trece prin diferite etape ale vieții și identitatea lor se schimbă, nevoile lor se schimbă. Nu înseamnă că ei au o identitate exact așa cum încep ei în clasa zero, așa vor fi și în clasa a VIII-a.
Apare această vârstă a adolescenței, în care există tot felul de tentații. Îți dorești altceva, îți dorești să impresionezi grupul mai degrabă decât profesorul. Și atunci se produc diverse schimbări”, a conchis Ana-Maria Zamfir.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
