Fotografie de la Andrea Piacquadio: Pexels

Faza lui NU începe în jurul vârstei de 18 luni și durează până la vârsta de 5 ani. Aceasta este o fază normală de creștere pentru copii, esențială pentru descoperirea individualității lor.

Mulți părinți se trezesc nepregătiți și nu știu cum să facă față fazei NU la copii. Specialiştii în pedagogie subliniază să rămână calmi pe cât posibil, să acţioneze într-un mod clar şi transparent, să nu cedeze în faţa propriilor poziţii (tot fiind că nu se referă aproape întotdeauna la regulile pe care le-am stabilit în familie) şi să caute mereu dialogul cu copiii.

Desigur, este mai ușor de spus decât de făcut. Este ușor să ne pierdem răbdarea atunci când ne confruntăm cu năzuințele constante ale copiilor noștri și cu atitudinea lor negativă față de fiecare decizie luată sau cerere făcută. Pentru a face față cât mai bine acestei faze, să descoperim împreună cum să acționăm în deplina bunăstare a copiilor.

Ce să faci cu un copil care spune mereu nu

În primul rând, pentru a face față mai bine fazei NU , este bine să înțelegem nu doar că este normal, ci și că ne va ajuta copilul să crească. Ar putea pune în dificultate părinții, care nu știu să gestioneze aceste mici sau mari „acte de răzvrătire”. Dar în acest fel cei mici încep să exploreze lumea adulților prin încercare și eroare, învățând din greșeli și crescând zi de zi.

În cazul unei faze de opoziție la copiii noștri, părinții trebuie să sprijine copiii care descoperă emoții pe care nu știu întotdeauna să le gestioneze cel mai bine. Experții pedagogi recomandă:

- păstrați-vă mereu calmul
- nu ridica niciodată vocea
- menține-ți ferm poziția
- ascultați și încercați să înțelegeți motivele copiilor
- opriți-vă și înțelegeți care este calea cea mai bună de luat pentru a transforma acea opoziție în ceva pozitiv
- propune alternative, fără a ceda șantajului
- reduceți regulile și faceți-le mai clare, dar cereți întotdeauna respect pentru ele

Adesea este suficient, de exemplu, să dai o alternativă înainte de explozia de furie și nu. Sau pune-te în pielea lor, privește-i în ochi și înțelege ce încearcă cu adevărat să ne spună. Este esențial să îți menții strictețea când vine vorba de reguli, dar la fel de important este și să asculți copiii.

Poveste educațională: Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe 

”Vă spun că să știți și voi: cuvintele care îmi trebuie pentru povești le scot din călimară…

Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară.

Tot ciocănind în sticla cu penița, din călimară ieșiră cuvintele: Politețe, Hărnicie, Prietenie.

– Hai, spune-ne ce cauți!

– Îl caut pe “Nu”. Fără el nu pot termina povestea.

– Pe “Nu”? L-a luat o fetiță în brațe și nu-i mai da drumul…

– Dacă, de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mama: “Pune masa!” sau “Adu apa!” sau “Mătura!”, fetița spune că nu poate; are pe “Nu” în brațe…

– Ori dacă, vorbi cuvântul Politețe, bunica vine de la piață, aducând două coșuri grele, fetița cu “Nu” în brațe nu sare să-i deschidă ușa…

– Ori dacă, vorbi cuvântul Prietenie, o colegă o roagă să o ajute la o problema grea, fetiței cu “Nu” în brațe nici nu-i pasă…

– Și unde stă fetiță care l-a luat pe “Nu” în brațe? întrebai eu.

– Te conducem noi, se oferiră cele trei…

Deși era târziu, o găsirăm dormind. “Nu”, din brațe, era însă treaz:

– Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine că-n brațele acestei fetițe. Nu merg la tine, nu, nu, nu!

Chiar atunci se auzi glasul mamei fetiței:

– Hai, scoală-te că e târziu! Pune masa, e ora prânzului!

– Îndată! răspunse în locul fetiței, Hărnicia. Și cât ai clipi, așternu masa, deschise bufetul și scoase farfuriile. În dreptul fiecărei farfurii împături și câteva șervetele de hârtie.

Pe scări se auziră pașii bunicii. Politețea nici nu așteptă s-audă bătăi la ușa. Alerga și o deschise, lua sacoșa cu cumpărături din brațele bunicii…

Între timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetiței care l-a luat pe “Nu” în brațe…

Când fetiță se trezi și se dădu jos din pat, veni la mama să și aceasta o laudă:

– Tare frumos ai așezat masa! Poftim cotorul acesta.

Bunica-i dărui un mar:

– Ia-l! Ești o fetiță săritoare.

Colega nu se lasă mai prejos:

– Am două nuci. Una ție și una mie!

Fetiță întinse mâinile să primească darurile, dar, în clipa aceea, îl scapă pe “Nu” din brațe.

Eu, care atâta așteptam, îl apucai de-o ureche și plecai grăbit acasă. Ajuns acasă, îl aruncai pe “Nu” în călimară și rugai cuvântul Paznic să-l păzească strașnic. Că să nu-l mai poată lua nicio fetiță și niciun băiat în brațe…

Autor: Octav Pancu-Iași

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.