Lesa pentru copii, un obiect de siguranță tot mai contestat de unii părinți
Data publicării:
Titlul ar putea părea o provocare, ideea de a pune o lesă copiilor este atât de absurdă, dar, din păcate, adevărul este că sunt din nou la modă. Trebuie doar să tastați „lesă pentru copii” pe Google pentru a înțelege.

Lesa creează o relație îndepărtată între părinte și copil, limitează și libertatea acestuia din urmă și împiedică procesul de educație.

Îi invit pe toți să reflecteze la cum s-ar simți să fie ținut, tras, să simtă presiunea asupra corpului dictată de mișcări nehotărâte independent, ci suferite fără să înțeleagă cauzele și cu atât mai puțin fără să le poată prezice, pentru că acest lucru se întâmplă atunci când ești condus în lesă: suferi de alegerile altora care au un impact negativ asupra corpului tău, în principal în ceea ce privește autodeterminarea și echilibrul.

Lesa devine necesară acolo unde copilul este perceput ca o ființă imposibil de protejat de o junglă de pericole, dacă nu eliminând orice expresie a autonomiei în raport cu mobilitatea. Limbajul adecvat vârstei este de preferat restricției de mișcare impusă de lesă și o abordare empatică a expresiilor imperative.

1. -imagine fara descriere- (pexels-keira-burton-6624248_13879700.jpg)

Sursa foto: Pexels/ Keira Burton

Dezvoltarea motorie a copilului

Cum îl percepe pe copil un părinte care îl ține pe acesta  în lesă? Și ce idee de relație poate un copil să asimileze dacă este tratat așa de oamenii cei mai importanți pentru el? Își va face ideea că, dacă oamenii cărora le pasă de el se comportă așa,  acesta este cel mai bun mod posibil de a arăta dragoste și respect față de persoana iubită?

Privind copiii de posibilitatea de a se mișca liber, încă din primele zile de viață, înseamnă a le răpi oportunitatea de a învăța despre propriul corp și poziții sigure. Observațiile de decenii ale medicului pediatru Emmi Pikler și studiile psihologului și pedagogistul francez, Henri Wallon, arată în detaliu cum împiedicarea dezvoltării motorii naturale a copilului îl face stângaci și incapabil să evalueze pericolul.

Câteva indicații

Iată, pe scurt, câteva indicații ale Dr. Pikler pentru a-i permite copilului să-și construiască o profundă și plină de satisfacții autocunoaștere în numele plăcerii și siguranței:

- atâta timp cât copilul nu își poate schimba singur poziția, este indicat să îl așezi pe spate, pe o suprafață plană, astfel încât să aibă libertate maximă de mișcare;

- adultul trebuie să se abțină de la tentația de a pune șezut copilul până când acesta a dobândit capacitatea de a ajunge singur în această poziție, pentru a nu împiedica exercitarea micromișcărilor spontane, prin care învață să înțeleagă corpul în situație de gravitație, după ce a fost supus unor reguli fizice diferite în uterul matern (când adultul modifică acest proces el pune copilul într-o situație de instabilitate sau imobilitate forțată, în detrimentul plăcerii sale personale și al libertății de mișcare).

2. -imagine fara descriere- (pexels-tatiana-syrikova-3933990_80115400.jpg)

Sursa foto: Pexels/ Tatiana Syrikova

- nu ajuți un copil să finalizeze o mișcare pe care a început-o  (nu-l ții de mâini, nu îi acorzi ajutor pentru a se ridica). Nu se ia nicio măsură chiar și atunci când face primele încercări de a se ridica singur, de a face primii pași.

- nu îndemnați și nu încurajați copilul să-și asume vreo poziție  dacă nu a învățat deja să o cucerească: nu întindeți degetul pentru ca copilul să se ridice ținându-se de el, nu-l atrageți cu stratageme la fă-l să facă primii pași

- copilul este lăsat liber să-și exercite mișcările pe care le dorește chiar și atunci când aceasta înseamnă exercitarea unor abilități mai simple decât altele deja dobândite: un copil care nu știe să meargă bine trebuie lăsat liber să se târască dacă dorește.

Revenind la lesă. Părinților le e probabil foarte comodă această lesă dar aduceți-vă aminte: libertatea și încrederea sunt dintre cele mai frumoase daruri pe care le putem oferi copiilor noștri.  A-ți pune copilul în lesă, chiar și la 3 ani, îi transmite următorul mesaj: nu ești liber și nici de încredere.

A ține un copil în hamuri, înseamnă a te distanța de el. A-l ține însă de mână, înseamnă a-i da încredere și de a crea o legătură unică ce va dura toată viața.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Bebelusi

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite
O nuvelă scrisă de Fiodor Dostoievski în 1848 a devenit virală pe rețelele sociale și se vinde rapid în librării / FOTO: freepik.com@jannoon028

O nuvelă scrisă de Fiodor Dostoievski în 1848 a devenit virală pe rețelele sociale și se vinde rapid în librării

Sindromul Savant. Medic psihiatru: „Există trei teorii principale care încearcă să explice originile acestei afecțiuni” / FOTO: freepik.com @Creative Design 788

Sindromul Savant. Medic psihiatru: „Există trei teorii principale care încearcă să explice originile acestei afecțiuni”

Afirmații pozitive pentru părinți pentru îmbunătățirea stării psihice / FOTO: freepik.com@freepik

Afirmații pozitive pentru părinți pentru îmbunătățirea stării psihice

Șapte întrebări simple, dar puternice, pe care le poți adresa copiilor tăi pentru a-i ajuta să-și dezvolte încrederea și stima de sine / FOTO: freepik.com @smokewree928

Șapte întrebări simple, dar puternice, pe care le poți adresa copiilor tăi pentru a-i ajuta să-și dezvolte încrederea și stima de sine

pixel