Vezi versiune Desktop
Ceva din parentingul trecut funcționa! Regulile pe care părinții de altădată le foloseau și care au crescut copii mai rezilienți: „Nu tot ce e vechi e greșit!”
Psihologii subliniază că aceste minciuni trebuie folosite cu prudență și întotdeauna în interesul copilului.
Una dintre cele mai frecvente categorii de minciuni acceptate este cea care vizează protejarea emoțiilor copilului. De exemplu:
• Atenuarea unor vești dificile: Când un animal de companie moare, părinții pot alege să spună că animalul “a plecat într-un loc mai bun”, pentru a introduce treptat conceptul de pierdere.
• Evitarea fricilor inutile: Dacă un copil se teme excesiv de medici, părinții pot spune că injecția “va fi doar o mică înțepătură”.
Psihologii recomandă ca aceste minciuni să fie temporare, iar copilul să fie ajutat să înțelegă realitatea pe măsură ce devine mai matur emoțional.
Minciunile pot fi folosite ca instrumente educative, pentru a modela comportamentul copilului:
Uneori, părinții inventează povești pentru a învăța lecții importante. De exemplu, “Dacă nu îți speli dinții, Zâna Măseluță nu va veni.”
Figuri precum Moș Crăciun sau Zâna Măseluță sunt considerate minciuni inofensive, care stimulează creativitatea și bucuria copilăriei.
Foto: Freepik@Eyeem
Psihologii avertizează că este important ca aceste minciuni să fie demascate la momentul potrivit, pentru a nu afecta încrederea copilului în părinți.
În anumite situații, minciunile pot fi necesare pentru a proteja copilul de pericole:
• Reguli simplificate: “Nu vorbi cu străinii, sunt periculoși” este o frază simplificatoare, dar utilă pentru a explica un risc real.
• Evitarea unor informații neadecvate: Uneori, copiii pun întrebări despre subiecte sensibile precum violența sau moartea. Părinții pot alege să ofere răspunsuri parțiale sau simplificate.
Există cazuri în care și copiii pot fi învățați că anumite minciuni sunt acceptabile, cum ar fi:
• Pentru a proteja sentimentele altora: “Spune-i bunicii că îți place mâncarea, chiar dacă nu e preferata ta.”
• Pentru a evita conflictele inutile: “Dacă un coleg te întreabă dacă îți place noua lui tunsoare, întrêbă-l dacă se simte bine cu ea.”
Psihologii subliniază importanța sublinierii diferenței între minciunile altruiste și cele egoiste sau manipulative.
Folosirea frecventă a minciunilor, chiar și a celor bine intenționate, poate avea consecințe negative:
• Scăderea încrederii: Copiii pot deveni suspicioși față de părinții lor.
• Imitarea comportamentului: Dacă un copil vede că minciuna este frecventă, ar putea crede că este acceptabilă în orice context.
Minciunile acceptate în relația cu copiii sunt o sabie cu două tăișuri. Ele pot fi utile în anumite situații, dar trebuie utilizate cu grijă și moderație.
Oferind un exemplu de onestitate și explicând clar de ce anumite adevăruri sunt spuse mai târziu, părinții pot crea o relație bazată pe încredere și respect reciproc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
„Mama sau tata? De la cine moștenește copilul felul de...
