Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
În povestea expusă de Urania Cremene pe pagina sa de Facebook, o mamă se confruntă cu o avalanșă de întrebări legate de un moment important din viața copilului: intrarea la grădiniță. Soțul ei încearcă să ofere răspunsuri și soluții la fiecare dintre ele. Cu toate acestea, mama ridică mereu probleme noi, punând la îndoială fiecare soluție propusă de soțul ei. Dialogul dintre cei doi dezvăluie îngrijorările și incertitudinile mamei, iar tatăl încearcă să ofere asigurări și să găsească soluții practice. Cu toate acestea, mama rămâne neliniștită.
În cele din urmă, tatăl găsește o idee ingenioasă: o scrisoare emoționantă scrisă de mână de copil, adresată mamei.
„A fost odată o mamă care își punea 100 de întrebări despre prima mare schimbare din viața copilului ei: intrarea la grădiniță.
Această mamă avea și un soț, tatăl copilului, care venea cu câte un răspuns pentru fiecare din cele 100 de întrebări.
Doar că mama ridica, la rândul ei, câte o problemă pentru fiecare din cele 100 de soluții găsite de soț.
Dialogul dintre ei suna cam așa:
Mama: Dacă nu o să poată să se despartă de mine la poarta grădiniței?
Tata: Îl voi duce eu.
Mama: Cum să îl duci tu? Să creadă că îl abandonez într-o situație atât de grea?
Sau așa:
Mama: Și dacă nu îi place mâncarea?
Tata: Nu va muri de foame. Mănâncă acasă în primele zile, apoi se va obișnui treptat.
Mama: Adică e OK să stea nemâncat 8 ore? TU ești OK cu asta?!
De fiecare dată, tata se lăsa păgubaș.
Până într-o zi, când i-a venit o idee genială. Sau cel puțin așa credea el că e.
A scris o scrisoare, cu cel mai „de copil” scris de mână care i-a ieșit din peniță, pe care a lăsat-o pe masa din bucătărie, înainte să plece la serviciu:
`Dragă Mami,
Voi ajunge mai departe și mai bine decât speri tu pentru mine.
Voi avea curaj să mă autodepășesc, voi depăși obstacole cu fruntea sus, mă voi ridica mereu cu o putere în plus, după momentele grele.
Voi ști să dau glas voinței mele, voi ști să mă apăr și să îi apăr pe alții.
Voi dărui lumii tot ce am mai bun, iar lumea îmi va da înapoi înzecit. Apoi voi face lumea mai bună.
Nu-mi va fi teamă să risc. Nu-mi va fi teamă de necunoscut.
Voi avea încredere în mine și în ceilalți.
Iar dacă mă voi înșela, nu mă voi retrage. Voi învăța o lecție.
Dar mami, ca să reușesc să fiu și să fac toate astea, am nevoie de ceva de la tine.
Am nevoie să ai încredere în Tati.
Am nevoie să îl lași pe Tati să facă ce știe doar un tată să facă: să mă învețe să zbor”.
Al tău, Rareș din viitor`”, a scris Urania Cremene pe pagina de Facebook.
Experta a subliniat că, în esență, după ce devin mame, schimbăm dinamica relației noastre, trecând de la partenerul nostru la relația cu copilul. În acest proces, uneori ne pierdem direcția și nu știm cum să reechilibrăm această dinamică. Mai mult, uneori nu îi oferim tatălui copilului nostru suficientă șansă să fie implicat.
„Multe mame se regăsesc în povestea de mai sus. O poveste care, în cele mai puține cuvinte posibile, ar suna așa:
După ce naștem primul copil, ne mutăm din relația cu tatăl lui în relația cu copilul. Și nu mai știm cum să ieșim de acolo. Iar tatălui nu prea îi dăm voie să ne ajute.
Rezultatul? Un copil dependent de singura lui sursă de protecție - mama. Un copil care nu a fost provocat”, a conchis experta în parenting.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
