„Nu a vrut să spună asta!” Daunele pe care le provoacă unui copil această afirmație a părinților. Expert: „Deși intenția e să alini durerea copilului, efectul e invers” / FOTO: freepik.com @dmytro_sidelnikov

Indiferent dacă au 6 sau 16 ani, copiii sunt profund influențați de cuvintele celor din jur. Când un părinte, o rudă sau un adult de încredere minimizează emoțiile lor prin expresii precum „nu a vrut să spună așa” sau „nu a încercat să te rănească”, acest lucru poate avea un impact devastator asupra copilului.

Deși intenția din spatele acestor fraze este adesea de a reduce tensiunea sau de a alina durerea copilului, efectul este adesea invers. Copilul se simte respins, neînțeles și invalidat.

Pe termen lung, acest lucru le poate afecta profund stima de sine, dezvoltarea emoțională și chiar relațiile pe care le vor forma ca adulți.

Citește și Ești un părinte permisiv? Consecințele modelului de parenting „modern”, care crede că prea multă disciplină poate provoca traume copilului

Impactul respingerii sentimentelor asupra stimei de sine

SURSA FOTO: freepik.com @ryazancevaolga1406

Când un copil îi împărtășește unui părinte sau unui adult de încredere că a fost rănit de cuvintele sau acțiunile cuiva, lumea lui emoțională este fragilă și vulnerabilă. Ignorarea sentimentelor copilului și sugerarea că a interpretat greșit situația – mai ales fără a-i explora perspectiva – transmite un mesaj clar: „Sentimentele tale nu contează.”

În timp, acest lucru poate determina copilul să se îndoiască de validitatea propriilor emoții, ajungând să creadă că durerea sa este nesemnificativă sau nedemnă de atenție.

Psychologytoday.com oferă exemplul lui Lilly, o fetiță de 10 ani care se întoarce adesea acasă de la reuniunile de familie supărată. Verișoara ei mai mare o tachinează frecvent în legătură cu greutatea ei, folosind apelative precum „obraji dolofani” sau „prințesa dolofană.” În cele din urmă, Lilly îi spune mamei ei că aceste tachinări o fac să se simtă prost. Fără să reflecteze prea mult, mama îi răspunde: „Nu a vrut să spună așa, doar glumește.”

În acel moment, durerea lui Lilly este minimalizată, iar ea se simte rușinată că a adus subiectul în discuție, crezând că este prea sensibilă. În timp, Lilly poate înceta să-și mai exprime sentimentele, devenind mai retrasă și nesigură în legătură cu aspectul și valoarea ei.

Consecințe pe termen lung: Semințele relațiilor nesănătoase

Copiii care aud constant că emoțiile lor sunt invalidate pot purta aceste răni până la vârsta adultă, căutând relații care reflectă respingerea trăită în copilărie. Când sentimentele lor sunt neglijate în mod repetat, ei pot ajunge să caute parteneri care să le minimalizeze sau să le invalideze emoțiile, pentru că acest tip de comportament le este deja familiar. Alternativ, ar putea accepta relații dăunătoare sau abuzive, crezând că emoțiile lor sunt neimportante sau că sunt „prea sensibili.”

Sursa citată a dat un alt exemplu, pe Lane, un tânăr de 27 de ani care are o relație de trei ani. Partenera sa face frecvent remarci sarcastice despre inteligența lui Lane, numindu-l „lent” sau „prost” în momente de frustrare. Când Lane își exprimă disconfortul, partenera ridică din umeri și spune: „Nu am vrut să spun așa. Reacționezi exagerat.”

Pentru că Lane a crescut într-o familie în care emoțiile sale erau în mod regulat respinse cu replici similare, el tolerează comportamentul dăunător. A fost condiționat să creadă că sentimentele lui nu sunt suficient de importante pentru a fi recunoscute.

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Mai predispuși la anxietate și depresie

„În cartea mea, The Anxiety, Depression, & Anger Toolbox for Teens, explorez mai profund cum copiii care cresc în medii unde emoțiile lor sunt minimizate sau respinse întâmpină dificultăți în reglarea emoțională la vârsta adultă. Aceștia sunt mai predispuși la anxietate și depresie și raportează frecvent provocări în dezvoltarea unor relații sănătoase și bazate pe respect reciproc”, susținepsihologul Jeffrey Bernstein pentru sursa citată.

Scenarii: Respingerea zilnică, consecințe pe viață

Scenariul 1: Kimberly, o fată de 14 ani, vine adesea de la școală supărată după ce un coleg o insultă în fața prietenilor. Îi povestește tatălui ei cât de umilită s-a simțit, dar el îi răspunde din nou: „Nu-ți face griji, nu au vrut să spună așa.”

În loc să o consoleze, acest răspuns îi transmite lui Kimberly că sentimentele ei de jenă și respingere nu sunt importante. În timp, Kimberly ar putea deveni mai puțin dispusă să își împărtășească emoțiile cu ceilalți, iar stima ei de sine poate scădea pe măsură ce ajunge să creadă că reacționează exagerat.

Scenariul 2: Ethan, un băiat de șase ani, se joacă cu vărul său mai mare, Liam. Când Liam îl lovește pe Ethan în timpul jocului, acesta fuge plângând la bunica sa, explicând ce s-a întâmplat. În încercarea de a păstra pacea, bunica îi spune: „Liam nu a vrut să te rănească; ești bine.” Mama lui Liam întărește același mesaj.

Simțindu-se respins, Ethan învață că, chiar și atunci când ceilalți îl rănesc, emoțiile sale nu sunt suficient de importante pentru a fi luate în seamă. Pe măsură ce crește, va avea dificultăți în a-și afirma limitele, permițând adesea altora să-l rănească fără să se simtă îndreptățit să reacționeze.

SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan

Ruperea ciclului: Validarea ca o cale către sănătatea emoțională

Actele simple, dar puternice de validare pot atenua daunele emoționale pe termen lung cauzate de respingerea sentimentelor unui copil. Validarea înseamnă recunoașterea și respectarea sentimentelor copilului, chiar și atunci când credeți că situația a fost o neînțelegere sau a avut intenții nefericite. În loc să spună „nu au vrut să spună așa”, părinții pot răspunde cu empatie: „îmi pare rău că te-am rănit. Hai să discutăm despre asta.”

Prin validarea sentimentelor unui copil, părinții le oferă instrumentele necesare pentru a-și procesa și a-și exprima emoțiile într-un mod sănătos. Această abordare încurajează reziliența emoțională și îi învață pe copii că sentimentele lor contează.

Copiii care se simt auziți au mai multe șanse să dezvolte încredere în sine, inteligență emoțională și relații mai sănătoase la vârsta adultă.

Minimizarea durerii unui copil cu expresii precum „nu a vrut să spună așa” poate părea o reacție banală, dar efectele sale pe termen lung pot fi profunde. Copiii care cresc cu emoții invalidate se confruntă adesea cu probleme de stimă de sine și pot căuta relații în care sentimentele lor continuă să fie neglijate. Trecând de la respingere la validare, părinții pot ajuta copiii să dezvolte instrumentele emoționale necesare pentru a face față provocărilor vieții cu încredere și respect de sine.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.