Sindromul Savant. Medic psihiatru: „Există trei teorii principale care încearcă să explice originile acestei afecțiuni”
Atunci când îi obligăm pe copii să își ceară scuze, există riscul ca aceștia să asocieze scuzele doar cu evitarea pedepsei sau cu conformarea la o regulă impusă de adult.
Copiii învață rapid să spună ceea ce adulții doresc să audă, fără a înțelege adevărata semnificație a cuvintelor lor. Rezultatul? O rutină în care „Îmi pare rău” devine o expresie mecanică, lipsită de intenție reală.
Lisa Bunnage, argumentează că scuzele nu ar trebui să fie doar despre cuvinte, ci despre înțelegerea impactului acțiunilor asupra celorlalți și despre repararea relațiilor. „Scuzele fără consecințe sau efort de reparație sunt inutile. Copiii vor spune că le pare rău, dar vor continua să se comporte la fel,” afirmă ea.
”Ce va face o scuzare? Nu-i obliga pe copii să-și ceară scuze. Cuvântul "scuze" nu înseamnă nimic pentru mine. Nici cu adulții, nici cu copiii. Nu îi faci să spună că pare rău, nu când sunt mici.
Poate că scuzele vrei să le auzi de la un adult, dar nici în acest caz scuzele nu valorează mult, spune experta în parenting Lisa Bunnage, explicând în continuare că pentru a avea valoare, scuzele trebuie să fie însoțite de consecințe: ”Îmi pare rău, toată vina a fost a mea. Ce pot face să îmi cer iertare?.
Asta ar fi forma corectă a scuzelor, pentru că aici e lecția, e reparația, e consecința greșelii. Copiii vor spune scuze, apoi vor continua să lovească. Apropo, cuvinte precum ”Îmi pare rău” sau ”Scuză-mă„ au prea multă putere în zilele noastre”, a concluzionat Lisa Bunnage, expert în parenting, fondatoarea BratBusters Parenting, cu o experiență vastă în lucrul cu copiii de toate vârstele.
Foto: Freepik @ oksix
O scuză autentică implică trei elemente esențiale:
Asumarea responsabilității: Recunoașterea că ceea ce s-a făcut a fost greșit.
Empatia: Înțelegerea modului în care acțiunea a afectat cealaltă persoană.
Reparația: O acțiune concretă care arată dorința de a corecta greșeala.
De exemplu, în loc de simplul „Îmi pare rău că te-am lovit,” un copil ar putea fi încurajat să spună: „Îmi pare rău că te-am lovit. Ce pot face să te ajut să te simți mai bine?”
Astfel, copilul înțelege că scuzele nu sunt doar despre cuvinte, ci despre restabilirea relației și repararea greșelii.
Prin urmare, în loc să insistăm pe rostirea cuvântului „scuze”, este mai important să îi ajutăm pe copii să înțeleagă responsabilitatea pentru acțiunile lor și să își dezvolte empatia. Acest proces necesită timp, răbdare și un exemplu personal puternic din partea părinților și educatorilor.
Adevărata valoare a scuzelor nu constă în cuvintele rostite, ci în învățarea unei lecții, în reparație și în construirea relațiilor. Numai astfel, copiii noștri vor crește cu o înțelegere profundă a empatiei și a responsabilității.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Au bebelușii amintiri? Da, dar...
Dacă ești părinte care stă pe...
A deveni părinte este o...
Numele „dieta iubirii” poate, prin denumire, să ducă la...