„Nu mă înțelegi!” / „Nu vreau!” / „Lasă-mă!” Cum pot părinții să practice ascultarea reflexivă și să dezamorseze crizele de furie ale copilului / FOTO: freepik.com @gerain0812

Atunci când copiii se simt rău, tind să se comporte inadecvat. Este important să reținem că un comportament dificil are la bază o emoție intensă pe care copilul nu reușește să o gestioneze.

Copiii, de multe ori, nu știu să își exprime verbal sentimentele, de aceea apar crizele de furie sau comportamentele rebele. Nu au altă cale de a comunica cât de dezamăgiți sau furioși se simt.

Părinții reacționează adesea inadecvat la comportamentele nepotrivite ale copiilor lor, în loc să se concentreze pe motivele care le stau la bază, astfel încât să înțeleagă sentimentele copilului și să găsească soluții reale.

Citește și „NU mai spuneți aceste afirmații copiilor”, avertizează un doctor în neuroștiință. Cum îi învață părinții de succes autodisciplina pe micuți

Când cuvintele nu sunt suficiente: Ascultarea reflexivă

SURSA FOTO: freepik.com @standret

Cuvintele nu sunt de ajutor atunci când emoțiile sunt prea intense; de aceea, este necesar să calmezi mai întâi aceste emoții înainte de a găsi cuvintele potrivite pentru a le numi și a descrie situația.

Dar cum putem calma furia, astfel încât cuvintele să ajute ulterior?

Ascultarea reflexivă îți oferă o modalitate de a-l ajuta pe copil să se simtă mai bine și, aproape automat, să se comporte mai bine. Această tehnică îi ajută atât pe copii, cât și pe adulți să accepte sentimentele inconfortabile și, mai apoi, să găsească soluția potrivită.

Practicarea ascultării reflexive de către părinți este o modalitate de a recunoaște sentimentele copilului, fapt care duce adesea la dispariția comportamentului inadecvat.

Această strategie presupune să îți acorzi timp și să depui efort pentru a înțelege ce simte copilul tău în acel moment. Ulterior, când copilul se simte mai liniștit, va fi momentul potrivit să folosești cuvintele pentru a numi emoțiile pe care le simte, susțin specialiștii de la etapainfantil.com. Odată ce ajunge la acest punct și știe că emoțiile și sentimentele sale contează pentru noi, putem căuta împreună soluții la acel disconfort.

Vezi și Cele mai mari greșeli de parenting care distrug încrederea și stima de sine a copiilor. Psihoterapeut: „Acești părinți creează un cerc vicios, iar cei mici NU se mai simt bine în pielea lor”

Cum să stăpânești arta ascultării reflexive atunci când copilul tău este supărat

SURSA FOTO: freepik.com @yuliaisupova

Lasă temporar deoparte propriile tale emoții. Dacă copilul tău este furios, nu lua acest lucru ca pe o provocare personală. Nu este o bătălie a emoțiilor. Sentimentele tale intense pot influența negativ modul în care reacționezi, determinându-te să acționezi impulsiv, în loc să-l ajuți pe copil să-și gestioneze emoțiile.

În primul rând, regăsește-ți calmul. Clarifică-ți mintea și, chiar dacă simți încă o anumită frustrare, revin-o asupra ei mai târziu. Calmarea ta este esențială pentru ca și copilul să se liniștească. Tu ești exemplul lui de autocontrol.

Privește-ți copilul și ascultă-l cu adevărat. Folosește-ți limbajul nonverbal pentru a-i arăta că îl asculți cu atenție – coboară la nivelul lui, privește-l în ochi, ține-l de mână, dacă este nevoie. Dacă copilul nu își exprimă verbal ceea ce simte, fii atent la limbajul corpului, expresiile faciale, postura sau gesturile sale.

Imaginează-ți ce ar putea simți copilul tău. Exprimă verbal aceste emoții și întreabă-l dacă acest sentiment este ceea ce îl tulbură, astfel încât să poată înțelege mai bine ce i se întâmplă. În loc să încerci să-i schimbi gândurile, folosește empatia pentru a rezolva conflictele interioare.

Și, mai presus de toate, arată-i copilului tău că ești alături de el, indiferent de circumstanțe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.