Sindromul Savant. Medic psihiatru: „Există trei teorii principale care încearcă să explice originile acestei afecțiuni”
„Nu mai plânge, nu ai de ce”,
„Nu e așa grav, de ce te agiți?”
„Nu te mai prosti, fii serios!”
„Violeta, și aceste cuvinte sunt foarte foarte frecvente scoase din gurile părinților. Cum afectează respingerea emoțiilor dezvoltarea copilului și capacitatea sa de a-și înțelege și exprima propriile sentimente?” a întrebat Loredana Iriciuc.
„Exact cum ai și spus nu îl ajută pe copil să se cunoască și își respinge și el propriile lui emoții. E ca și când copilul ar intra în școală, în clasa întâi, iar învățătoarea, la materia matematică, nu i-ar prezenta nimic, nu i-ar prezenta numerele, nu i-ar prezenta cum se scriu, cum se calculează. În schimb, la finalul clasei a patra i-ar da o testare, ea s-ar aștepta ca el să ia o notă bună la testare”, a explicat Violeta Mihalașcu la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Comparând emoțiile cu o disciplină ce trebuie învățată, experta a punctat faptul că, în copilăria mică, controlul emoțiilor și al corpului este esențial, fiind baza pentru învățarea ulterioară.
„Așa se întâmplă și cu copilăria mică și cu emoțiile! Dacă nu-i însoțim pe copii în călătoria asta ca niște profesori, ca niște învățători în ale emoțiilor. Pentru că, copilăria mică, cel puțin, nu este despre nimic altceva mai important decât să-și controleze corpul și să-și controleze emoțiile, ca apoi să poată să învețe numere, litere și alte lucruri”, a adăugat Violeta Mihalașcu.
SURSA FOTO: freepik.com @kocamir
Când părinții resping emoțiile copiilor în loc să îi însoțească pe parcursul acestora, se sare un pas extrem de important în dezvoltarea lor.
„Astfel că, se sare un pas și se ratează o etapă foarte importantă atunci când părintele, în loc să îl însoțească în emoția lui, de fapt, respinge emoția, pentru că și lui îi este foarte greu să stea acolo cu un copil care plânge cinci minute, care ți se pare că durează o eternite. `A plâns o jumătate de oră`, dar, dacă te uiți pe ceas, nici cinci minute nu au trecut”, a mai spus Violeta Mihalașcu.
De asemenea, experta a subliniat importanța de a privi lucrurile din perspectiva copiilor.
„În plus, e foarte important pentru părinți să înțeleagă că trebuie să privească lucrurile din perspectiva copilului în acel moment. Că da, pentru noi, care am trăit 30-40 de ani, o lovitură de un obiect sau eu știu, o distrugere a unei jucării, nu este o tragedie, dar pentru un copil care e la prima experiență sau care este pur și simplu mic, el percepe lucrurile cu o altă viziune.
Sunt noi pentru el, sunt intense, sunt grave și atunci, ca să putem să-l înțelegem pe copil, trebuie să vedem din perspectiva lui lucrurile și asta cred că ne face un pic mai înțelegători și conținători cu emoțiile lor pentru că înțelegem de unde vin”, a subliniat psihologul.
SURSA FOTO: freepik.com @gajus
„Cum pot părinții valida emoțiile copilului, chiar și atunci când acestea par exagerate?” a mai întrebat Loredana Iriciuc.
Violeta Mihalașcu, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental, a explicat importanța de a schimba perspectiva și de a înțelege intensitatea trăirilor copiilor.
„Tocmai din această schimbare de perspectivă. Adică, înțeleg cât de greu poate să-i fie copilului meu care crede că dacă a scăpat mașinuță într-o groapă de unde nu mai poate s-o ia, este finalul lumii, nu există o altă soluție, pentru că nici nu poate să gândească din intensitatea emoțională o altă soluție. Și atunci înțeleg că atât de grav este la el. Și atunci mă opresc un pic și îi spun că văd cât de gravă e situația pentru el”, a spus Violeta Mihalașcu.
SURSA FOTO: freepik.com @mintpro
Prin validarea emoțiilor, copilul simte că este înțeles și acceptat. Această recunoaștere a gravității situației din perspectiva lui îl ajută să se simtă mai puțin singur și să realizeze că reacțiile sale sunt normale.
„Copilul se simte înțeles, simte că e normal, că nu este un ciudat că simte atât de intens și atât de grav. Conectarea îl face să se liniștească. Și tocmai creierul meu calm și atitudinea mea calmă se transpune și se copiază și în creierul lui. Asta este și procesul de coreglare de care au nevoie la început copiii, până ajung să învețe ei să-și regleze singur emoțiile.
Mă pun în perspectiva lui, pentru că m-am pus în perspectiva lui situația chiar pare gravă, îl înțeleg, ne calmăm, îl ajut să se calmeze și pe urmă încep să-i duc mintea și într-o direcție mai pozitivă, unde sunt soluții, unde se pot găsi soluții, fie că le găsește el, fie că îl ajut eu să rezolvăm cu mașinuța sau să cumpărăm alta sau să o înlocuim cu altceva”, a conchis Violeta Mihalașcu.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Pe măsură ce temperaturile...
Au bebelușii amintiri? Da, dar...
Dacă ești părinte care stă pe...
A deveni părinte este o...
Numele „dieta iubirii” poate, prin denumire, să ducă la...