„NU mai spuneți aceste afirmații copiilor”, avertizează un doctor în neuroștiință. Cum îi învață părinții de succes autodisciplina pe micuți
Data publicării:
Părinții au deseori conversații cu copiii lor care încep bine – dar, la un moment dat, lucrurile iau o întorsătură, fără să își dea seama cum sau de ce.

„În calitate de experți în educație parentală și autori ai cărții The Self-Driven Child, avem împreună 65 de ani de cercetare și experiență în lucrul cu copiii (ba chiar am crescut și câțiva proprii).

Am descoperit că următoarele expresii – rostite de părinți bine intenționați – nu funcționează în predarea autodisciplinei, iar noi știm și de ce”, susțin William Stixrud, doctor în neuroștiință și profesor de psihiatrie și pediatrie la George Washington University School of Medicine, și Ned Johnson, fondatorul PrepMatters și autorul cărții „Cucerirea SAT: Cum părinții pot ajuta adolescenții să depășească presiunea și să reușească”, în rubricile cnbc.com.

Citește și Vrei să-ți pregătești copilul pentru succes? Descoperă trăsăturile esențiale de antrenat, pe care școala NU le dezvoltă. Expert: „În sistemul educațional actual, învățăm exact opusul!”

„Dacă nu muncești din greu acum, vei regreta pentru tot restul vieții”

Inducerea fricii este una dintre cele mai ineficiente modalități de a stimula motivația intrinsecă la copii. De fapt, poate fi dăunătoare pentru copiii care, de fiecare dată când li se amintește cât de important este să se descurce mai bine, devin mai stresați și, uneori, evită complet situația.

Un alt motiv pentru care astfel de afirmații nu funcționează este că sunt prea greu de înțeles pentru copii. Copiii nu sunt capabili să gândească în viitor așa cum o fac adulții. Acesta este unul dintre motivele pentru care rămân copii.

Ce spun și fac, în schimb, părinții de succes:

Încurajați-i: „Încă nu ai stăpânit complet [activitatea X], dar poți progresa. Uite cât de mult ai avansat deja!”

Ajutați-i să vadă aspectele pozitive: „Da, a face [X] este dificil. Dar dacă vei continua să exersezi, vei avea mai multă încredere că poți face față provocărilor viitoare ca aceasta, iar asta te va face să te simți foarte bine.”

Nu transformați totul în discuții despre școală: „Știu că materia [X] a fost dificilă, dar îmi place că depui efort la baseball – și sunt sigur că vei reuși să muncești la fel de mult și la clasă, dacă investești același efort.”

SURSA FOTO: freepik.com @ekoneva695

„Este datoria mea să te țin în siguranță”

Pe măsură ce copiii cresc și ajung la gimnaziu sau liceu, păstrarea lor în siguranță devine o responsabilitate pe care nu o putem gestiona mereu cu succes. Nu suntem mereu alături de ei și nu le putem urmări fiecare pas.

Când copiii cred că siguranța lor este doar responsabilitatea noastră, nu și a lor, sunt mai predispuși să adopte comportamente riscante, crezând că există mereu o „plasă de siguranță”, când de fapt, aceasta nu există întotdeauna.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la exprimarea opiniilor; sunt momente în care este necesar să spunem „nu” și să fim clari cu privire la riscurile care ne îngrijorează.

Ce spun și fac, în schimb, părinții de succes:

Explicați preocupările calm: „Nu mă simt confortabil cu asta și iată de ce...”

Permiteți-le să facă greșeli. Lăsându-i să învețe dintr-o lecție dureroasă și discutând apoi despre ce au învățat le oferă o perspectivă valoroasă.

Discutați deschis despre pericolele posibile: „Am câteva îngrijorări legate de [X], dar înțeleg că poate ai o altă perspectivă. Poți să-mi spui cum vei reacționa dacă [X] nu merge bine, astfel încât să ne simțim amândoi în siguranță?”

SURSA FOTO: freepik.com @alexbrod89

„Te pedepsesc pentru că trebuie să înveți că acest comportament este inacceptabil”

Aplicarea pedepselor poate oferi o senzație de control, dar cercetările arată că nu doar că afectează relația cu copilul, ci este și o metodă ineficientă pentru schimbarea comportamentului.

Deși poate opri temporar o criză, pedeapsa nu inspiră un comportament pozitiv și nu le oferă copiilor învățăminte despre cum să acționeze corect. Mai mult, cu cât părinții amenință mai des, cu atât copiii tind să mintă și să ascundă mai multe probleme pe care ar avea nevoie să le discute.

Ce spun și fac, în schimb, părinții de succes:

Dacă nu sunt pregătiți să asculte, nu insista. Scopul este de a le preda ceva, ceea ce se întâmplă doar când sunt dispuși să audă.

Comunică cu respect, iar copiii vor fi mai dispuși să discute altădată: „M-am simțit destul de supărat de ceea ce tocmai s-a întâmplat și cred că și tu. Putem vorbi mai târziu despre cum să găsim o soluție mai bună, dacă se întâmplă din nou?”

Discută împreună, nu impune: „Vreau să înțelegi că nu sunt de acord cu ce ai făcut, dar chiar aș vrea să înțeleg de ce ai procedat așa.”

Stabiliți împreună consecințele și asigurați-vă că amândoi le înțelegeți și le acceptați. Fii specific, strategic și rezonabil. (Ne întrebăm adesea de ce unii părinți consideră că „Ești pedepsit pe viață!” este o reacție adecvată pentru orice greșeală făcută de copii.)

SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych

„Petreci prea mult timp pe telefon”

Problema cu această afirmație este că nu recunoaște modul în care un copil își trăiește viața socială - o lume care arată mult diferit față de a noastră.

Rețelele sociale și jocurile sunt versiuni moderne ale ieșirilor și întâlnirilor la arcade, atât de esențiale în tinerețea noastră, și nici nouă nu ne-ar fi plăcut să ne ceară cineva să renunțăm pur și simplu la acea parte a vieții.

Mai mult, vrem să îi ajutăm pe copii să își gestioneze relația cu tehnologia, pentru că, destul de probabil, aceasta va continua să facă parte din viețile lor.

Ce spun și fac, în schimb, părinții de succes:

Creșteți-vă influența manifestând interes pentru ceea ce îi pasionează. Întreabă despre jocurile pe care le joacă, oamenii pe care îi urmăresc, emisiunile preferate, cărțile pe care le citesc – și implică-te alături de ei, măcar din când în când. Luptele de putere nu au câștigători pe termen lung.

Oferiți-le un motiv pozitiv să lase telefonul: „Am observat că nu ai petrecut deloc timp cu noi de când ai venit de la școală. Vrei să mergem la bibliotecă și să alegem câteva cărți noi?”

Mentorat mai mult decât monitorizare: „Cât mai ai de lucru la ceea ce faci acum? Nu vreau să te întrerup [activitatea X], dar mi-ar plăcea să găsim un echilibru în folosirea telefonului”.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Categorie: Recomandari si sfaturi

Articole similare


Cele mai noi articole

Iată cât cheltuiesc bunicii pe an pentru nepoții lor

Între vacanțe, weekenduri sau alte ocazii de îngrijire...


Top citite
Cele mai rele scuze ale părinților pentru comportamentul inadecvat al copiilor. Specialiști: „Renunțați la ele și asumați-vă educația micuților!” / FOTO: freepik.com @standret

Cele mai rele scuze ale părinților pentru comportamentul inadecvat al copiilor. Specialiști: „Renunțați la ele și asumați-vă educația micuților!”

Cele mai mari greșeli de parenting care distrug încrederea și stima de sine a copiilor. Psihoterapeut: „Acești părinți creează un cerc vicios, iar cei mici NU se mai simt bine în pielea lor” / FOTO: freepik.com @nastyaofly

Cele mai mari greșeli de parenting care distrug încrederea și stima de sine a copiilor. Psihoterapeut: „Acești părinți creează un cerc vicios, iar cei mici NU se mai simt bine în pielea lor”

Nume de fete care au șanse mari să devină femei de afaceri, conform ChatGPT / FOTO: freepik.com@freepik

Nume de fete care au șanse mari să devină femei de afaceri, conform ChatGPT

Cei mai puternici copii din punct de vedere mental fac întotdeauna aceste lucruri. Cum îi poți îndruma ca părinte, conform unui psihoterapeut / FOTO: freepik.com @senivpetro

Cei mai puternici copii din punct de vedere mental fac întotdeauna aceste lucruri. Cum îi poți îndruma ca părinte, conform unui psihoterapeut

pixel