Vezi versiune Desktop
Petruț Rizea, semnal de alarmă pentru părinți, despre provocările periculoase din online: „Îmi fac griji pentru copii, pentru elevii mei!”
Oana Moraru, expertă în educație, explică într-un video pe TikTok cum ritmul și pattern-urile insuflate de școală sau de mentori modelatori devin repere esențiale pentru comportamentul și implicarea tinerilor în viață.
Copiii tind să reproducă energia și dinamica cu care sunt obișnuiți. Un exemplu evident apare încă din grădiniță. Ei sunt, prin natura lor, oglinzi ale mediului în care trăiesc. Activitățile repetitive, atmosfera de la grădiniță sau școală și modelele comportamentale pe care le absorb joacă un rol esențial.
”Cum își găsesc tinerii drumul în viață, e relativ simplu. Copiii au tendința să repete energia și pattern-uri și ritmul de implicare pe care l-am avut în școală sau pe care ni l-a insuflat un mentor, cineva pe care l-am întâlnit la un moment dat providențial.
Dacă, de exemplu, copilul tău merge într-o grădiniță unde e multă, multă acțiune în fiecare zi și ziua e împachetată într-o serie de activități care se repetă ritmic și care țin copiii în priză, reflexul lor va fi să meargă acasă seara și să-și inventeze și o grădiniță pe covor, să-și pună pe acolo materiale, să o facă pe profesorii, să se agite în același mod în care se agită în timpul zilei”, a psus Oana Moraru.
Până la aproximativ 9-10 ani, copiii funcționează sub tutela directă a părinților și a profesorilor. Vocea autorității formale, fie ea a învățătoarei sau a părintelui, rămâne un ghid constant. Cu toate acestea, lucrurile se schimbă după această vârstă.
Foto: Freepik @prostooleh
”La fel și la clasele primare. Dacă vocea învățătoarei răsună puternic în mintea lor și știe să îi țină într-o stare de tensiune cognitivă, așa vor fi și ei când lucrează temele acasă, vor auzi mereu din spate vocea aceea care îi împinge către hărnicie. Ei stau sub tutela învățătoarei și a părinților până pe la 9-10 ani. După care, le este extrem de greu să mai răspundă autorității de tip formal. Și marea noastră provocare este atunci. Ce facem de la clasele a V-a, a VI-a încolo astfel încât să-i menținem într-o stare de hărnicie?”, a explicat experta în educație Oana Moraru.
Copiii nu se nasc harnici sau leneși; hărnicia și implicarea sunt cultivate prin modele, ritmuri și repetiții. Așa cum explică Oana Moraru, „marea provocare” apare atunci când influența directă a adulților scade, iar copiii trebuie să găsească în ei înșiși motivația de a continua să învețe și să crească.
Prin înțelegerea acestui proces și prin sprijinirea lor în moduri adaptate nevoilor fiecărei etape de dezvoltare, părinții și educatorii pot contribui la formarea unor tineri capabili să-și construiască un drum în viață, unul care să reflecte energie, curiozitate și autonomie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Aceste douăzeci de nume feminine sunt așteptate să...
Indiferent de model,...
