Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Onicofagia este o tulburare care implică nu numai factori psihologici, ci și probleme la nivel infecțios, deoarece contactul cu saliva face ca unghia și zona pielii din jurul acesteia să fie supuse apariției unor răni care sunt ușor atacate de bacterii și infecții. În plus, munca continuă de a mușca unghia provoacă stres pe termen lung asupra mușchilor și a articulației temporo-mandibulare, ducând la apariția durerii și a scrâșnitului în timpul mestecării.
Această tulburare ascunde o stare de tensiune emoțională și disconfort pe care copilul nu le poate exprima în alt mod. Apariția onicofagiei poate fi asociată cu evenimente greu de înțeles, dar care totuși generează un sentiment de inadecvare pe care copilul îl poate simți față de mediul care îl înconjoară (cum ar fi sosirea unui frate sau surori mai mici, mersul la grădiniță, mutarea într-un oraș nou, tensiuni familiale).
Dacă tulburarea apare la un copil preșcolar, cel mai bine este să nu banalizați debutul timpuriu al problemei: este necesar să se dezvolte o dinamică relațională și emoțională care să transmită dragoste și siguranță. Reproșurile (și sentimentele de vinovăție) sunt de puțin folos: încearcă să înțelegi de unde apare disconfortul pe care copilul îl exprimă mușcându-și unghiile, fii răbdător și liniștitor. Dacă disconfortul devine mai profund în timp, ar putea fi util să se recurgă la consultații psihologice.
Dacă copilul este deja de vârstă școlară, este o idee bună să discutați cu el despre această problemă. Este necesar, cu răbdare și perseverență, să-l ajuți să conștientizeze și să găsească resursele pentru a o rezolva.
Academia Americană de Dermatologie și Academia Americană de Pediatrie oferă câteva sfaturi pentru părinți:
- păstrați unghiile copilului dumneavoastră scurte și bine îngrijite: în acest fel, va exista mai puțină tentație de a le mușca.
- menține zona periunghială bine hidratată, astfel încât să se limiteze formarea de „coajă”;
- explicați-i copilului că obiceiul de a-și mușca unghiile poate fi periculos pentru sănătatea lui, deoarece poate crea infecții la degete și poate aduce în corp germenii care locuiesc de obicei pielea noastră și poate distruge dinții;
- sugerează-i copilului mai mare să înlocuiască obiceiul de a-și roade unghiile cu o altă acțiune (de exemplu folosind o minge antistres). În acest fel va învăța să recunoască stările emoționale legate de momentele în care tinde să-și roadă unghiile (anxietate, plictiseală, frică) și să implementeze comportamente corective;
- evaluați împreună cu copilul dacă folosirea lichidelor anti-mușcătură ar putea fi de ajutor (sunt produse cu gust amar, care pot fi achiziționate în farmacii și care se aplică ca oja pe unghie și zona din jurul unghiei): dacă copilul o trăiește ca pe un ajutor, și nu ca pe o pedeapsă, ar putea acționa ca un „trezire” atunci când își mușcă unghiile inconștient.
Încurajează-l, laudă-l pentru fiecare progres, chiar și unul mic, și nu-ți pierde niciodată răbdarea când pare că nu există nicio îmbunătățire: procesul care duce la autocontrol este lung și nu neapărat liniar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
